Poezii despre gânduri și nebunie, pagina 2
Stampă
Alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei
Înca mai sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iarasi sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Si-alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei.
Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spatii
În codrii uriasi de fag si de gorun
Sub roua eterna a marilor constelatii
Iar numele-ti de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin muntii Bucovinei.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mi-e gândul
Așa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu vești
umplute la fântâna din povești
Așa-mi sunt pline nopțile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminți
la doar un cer de dorul de părinți
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe
Dacă mi-aș rătăci atingerea pe trupul tău,
Te-aș putea modela precum Dumnezeu,
Ți-aș contura cu pasiune zâmbetul pe veci
Și-aș zămisli spre inima ta, suav, poteci.
Aș da într-o clipă Pământului ocol,
Pe toate gândurile tale aș pune monopol,
Aș inventa cele mai amuzante nebunii,
Să nu mai pleci nicicând, ci doar să vii.
Și toate visele le-aș creiona în fapte,
Ți-aș pune la urechi cireșe coapte,
Parfumul tău mi-ar fi reper de frumusețe,
Iar ochii tăi, despre iubire-o să mă-nvețe.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un dor nebun
Piesele se mută singure
Jucând de printre amintiri.
Pe urmele pline-n doruri..
Pătratelor născute-n umbre.
Și asa am un gând de nebun
Să încalec pe calul negru
Să ies din decorul funebru
Eu, nebunul ce nu mă supun...
Să-mi schimb pentru o regină
Privind-o cu altul în brațe
Viața asta a mea ronină
Având iubirea hrană divină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criterii
Tu ești ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înțeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..
Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toți chinezii nu încap
Și vântul își ia propria ta formă
De jos până la cap...
Tu ești ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză și stele -
Surâde-acum în fața mea Iisus...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De așteptare
De așteptare-așa-s de obosită,
de dor așa de-nvinsă și mâhnire,
de necredință și de părăsire,
de-ndepărtarea lui ce-o simt, sporită,
încât pe cea cu secere-ascuțită,
pe cea ce ofilește-ntreaga fire,
o chem să-mi fie leac și răcorire,
așa de tare chinu-n piept palpită.
Și ea rămâne surdă la chemare,
râzând de-un gând nebun și de suspine,
cum surd rămâne el și-n depărtare.
De-atâtea tânguiri - de lacrimi pline -
de milă-mi plâng și valurile-n mare,
iar el petrece vesel, pe coline.
sonet de Gaspara Stampa din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pur și simplu
Până unde?
Până când?
Mă pătrunde,
Trup arzând
Și plăpând.
Până ce,
Până colo,
Farmece,
Un tremolo,
Dintr-un solo.
Până peste,
Oare cum?
Aromește,
Zbor nebun,
Izul brun,
De tutun.
Oare cum?
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă cu soț
Te-aștept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori și până-n seară,
Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoției tale,
Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Și-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;
Să-mi spui că mă iubești mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Și atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeași fată.
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.
Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.
Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuș,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuș.
Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Da, plouă cum n-am mai văzut
Și grele talăngi adormite,
Cum sună sub șuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul și când plouă!
Și ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcnește la ploaie, râzând..
Oh, plânsul și când plouă!
Da, plouăși sună umil
Că tot ce-i iubire și ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul și când plouă!
Ce basme și le spun!
Ce lume-așa goală de vise!
Și cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori și nebun?
Oh, plânsul și când plouă!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și nebunie, adresa este: