gânduri şi vinovăţie

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei

iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca gândurilor tale

Sunt singura femeie
care ţi-a furat
gândurile cuminţi
ascunzându-le
între două bătăi de inimă..

Dacă nu ai linişte
singurul vinovat
este focul
care te arde
pe rugul inimii mele...

Te voi stinge
doar
când Cerului
îi va pieri
Luceafărul..

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Mă uit la viaţa mea cum îmi socoteşte întâmplările
Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una
Şi gândul meu ce coace tardiv
Îndrăzneşte să le-apuce cu mâna
Să le bage înapoi de unde-au venit

Ca-ntr-un canal secat
Stau şi umplu cu lut
Găuri mari, pe unde-ar putea să vină
Apa

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce lene-ţi mai era să vii!
Din jilţ te ridicai cu greu,
- Prin veselia-mi orice zi
Ţi-aş fi înveselit-o eu.

Te sâcâia să faci un pas,
În nopţi târzii, pe ger cumplit.
- Prin veselia-mi orice ceas
Eu ţi l-aş fi întinerit.

Nu-ţi caut vină - n-are rost.
Erai răutăcios? - Nici gând:
- Eu tinereţea ta am fost,
Pe lângă tine-alunecând.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (25 octombrie 1914), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bunăvoinţa divină

Când bunăvoinţa divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Şi gândul mai luminat.

Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.

Cu harul ce l-a primit
Trăieşte mai liniştit.
El cu drag îi mulţumeşte
Lui Isus că-l ocroteşte.

poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cu felicitări

Cum şi viteza e o boală,
Se-ntâmplă-adesea accidente
Iar vinovat e moralmente,
Şoferul ce nu are şcoală
Turtind maşina ca pe-o coală,
Ateriză literalmente
Într-un copac, un ins "cu fente",
În gând cu o fătucă goală,
Iar la copac s-a prezentat,
Un poliţai, cum e şi logic:
Şoferu-a fost felicitat
Pentru demersul tehnologic,
De-a fi-n natură implicat.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomniac

De ce eşti treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ţi-o străbate?
Ce îţi produce insomnie?
Şi-ţi umple sufletul de agonie?

Deşi e linişte deplină,
Ecoul singurătăţii răsună,
O stare morbidă îşi face loc în tine,
Renunţă! Nu te minţi că va fi bine!

Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte străluceşti,
Dar ziua mereu te odihneşti.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau o mângâiere

Sufletul-i rănit
de-atâta durere
şi-ncearcă
să se vindece-n tăcere,
dar vrea o mângâiere,
că demult o cere
şi vine noaptea
inima bate cu putere
te duci la geam
şi te uiţi la stele
priveşti în gol
şi gândul zboară
la cum era odinioară,
când râdeam mult
şi zburdam ca o fecioară.
Aştept din nou
ca timpul să revină,
iar domnul să mă prevină
de viitorul ce-are să vină
şi o mângâiere să-mi dea

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (27 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!