Poezii despre gânduri și vinovăție, pagina 3
Din puțul gândirii premierului plagiator Victor Ponta: DNA-ul e de vină că nu merge economia, pentru că-i arestează pe marii corupți (pamflet)
Tu, campion al defăimării,
Ești, vai, nefericirea țării!
Îți spun, dar fără simpatie,
Să spui asemenea prostie,
E-o culme a manipulării
Și una a... nerușinării.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (25 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Salină
Ce-o să vină, n-a venit
Așteptăm și azi ucigând...
Cu trecut trecut printre gând
Ce de mult noi am mai trăit.
Și de-ar fi chiar să ne vină
Trecutul v-a găsi defectul
Dorindu-ne mereu perfectul
Cu masca să prea salină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamentația Ioanei d'Arc pe rug
Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,
Cu gând ascuns, feciori în preajma porții.
Și-acum, când prima dată un bărbat
Mă strânge-n brațe, sunt sortită morții...
Dar flăcările crește-vor mereu,
Crește-va mult și strania orgie.
Și, în curând, flămând, iubitul meu,
Întâiul meu iubit, fără să știe,
Mă va cuprinde-atât de mult în el
Încât nu va putea să mai despartă
De trupul lui pe-al meu - și-n alb inel
Mă va iubi fum zvelt și ceață moartă.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora bordului
Dacă n-aș fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aș fi știut
că împotriva aparențelor
straniul cuvintelor tale
împodobește zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste țărmuri
și a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat și profund.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panta Rhei?
Cum acest rău n-are de gând să treacă
Și ne scăldăm tot în aceleași ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuțită ne dezgroape.
Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de știre, cât trăim cu șir
Și-nțepeniți cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?
De aiurăm și-n trista agonie,
Ținându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării
Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina copilăriei
Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere și fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
și mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de șoapte.
Ești izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 151
Iubirea-i prunc, nu are conștiință,
Deși aceasta vine din iubire,
Și-atunci nu judeca a mea dorință,
Decât dacă ești pură în gândire.
Tu mă trădezi, trădez și eu ca tine
Ce am mai nobil, pentru-n trup de tină;
Sufletu-i spune cărnii că e bine
Să caute iubirea fără vină.
Și ea la al tău nume se ridică
Triumfătoare să își ia răsplata,
Umflându-se în pene, va să zică,
Și să te mulțumească este gata.
Conștiința mea, iubită o numește,
De dragul ei fac tot ce-mi poruncește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă vreau...
Nu mă vreau închis în cochilia
Acelui melc în casa-i singulară,
Eu vreau viața, veselia,
Izbucnind ca frunza-n primăvară.
Nu-mi vreau cuvintele închise,
În sipete de bronz și încuiate,
Visez poieni cu albele narcise
Și gânduri libere, descătușate.
Eu mă supun doar vieții agitate,
Prefer aglomerările urbane,
Cuvinte spuse cu sinceritate,
Adresate ființelor umane.
Nu mă-nchid în nici o carapace,
Libere sunt gândurile să alerge,
Pe la prieteni încolo și încoace,
Lăsându-le să vină și să plece.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rasai asupra mea...
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
1879
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și vinovăție, adresa este: