gânduri şi zaruri

Ceaiul de la ora cinci

Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porţile de vis
În care sunt primite ca o pradă.

Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Şi nimeni, dintre ceţuri, nu le strânge.

Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.

Ajung şi eu la porţile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Şi-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s norii prea plăpânzi azi

îngerii frământă alţii mai breji
robii se lăfăie în infint ca puii cloştii în nisip
carele hurducănesc cărând poloboace cu lumină
descântă întunericul la galaxiile nou născute
dintr-o simplă rotire de gând
minunile se rostogolesc ca nişte zaruri
aruncate zările se strâng în apus
un licurici se luptă să pară stea
omul se ridică pe prispă
îşi spală ochii
şi se mai naşte
precum un sunet
precum o şoaptă
din împletirea fierbinte a materiei cu spiritul

e aşa de nătâng cerul
atât de neînvăţat cu florile câmpului
încât se prăbuşeşete ca o ploaie de vară
peste râsul meu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar să nu mori vreodată

Să-mi spui când pot veni la tine-n gânduri
Astfel încât să nu vezi umbra mea.
Să-mi spui când adierile din crânguri
Ne-ar înveli iubirea-n văl de nea.

Să crezi când îţi mărturisesc că doare
Tristeţea ce pe umeri o tot port.
Să crezi când acea frustă-nsingurare
E mărturie lumii, zar, efort.

Să ierţi că te ador cu tot cu fire,
Cu tot cu pricini şi cu tot cu 'nalt.
Să ierţi când te transform în amintire,
Puterea mea de-a fi zenit, bazalt.

Să uiţi firesc de mine-n largul mării
Lăsându-mi hoitul printre răpitori.
Să uiţi ceresc de clipa aşteptării,
Dar să nu mori vreodată. Să nu mori.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifoi orb

Mi-am luat hazardul in mână
Si destinul in buzunar,
În viaţa asta spână
Umblu în vânt, hoinar.

Trifoi cu patru foi
Caut să găsesc printre voi,
Îmi arunc sărutarea ca un zar
Cu feţe de dulce şi amar,

Destinul fuge neîncetat
În busola hazardului dezorientat,
Pe o piatră de gând, visez
Si-n valurile inimii mă balansez..

Cobor, urc si staţionez
Intr-o hematie pe care o fumez,
În EKG-uri strig, trăiesc si dansez..
Adrenalina vieţii din când in când o degustez..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miza din oglindă

Seara a venit dinspre apus
pe o aripă de vânt tăiată,
se lovea de gândul readus
dintr-o amintire amânată.
Luna apărută lângă dâmb
poleia pereţii cu lumină,
razele redesenau un nimb
sub pictura de pe etamină.

Am văzut acolo zugrăvit,
în culori părând reaşezate,
chipul unui om nedumerit
de oglinda apărută-n spate.
În oglindă razele jucau,
pe o clipă încă neştiută,
ora celor care încă stau
pe o albie de vis cusută.

Picături căzute cu amar,
pe la colţ de albie crăpată,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Crăciunului

Sfinţii Crăciunului
autor: Alin Ojog

Aş vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiţi, creştini mult preaiubiţi
De Cel ce v-a dat viaţă, ce tot vă ţine-n ceaţă
Să vă găsiţi cărarea, să vă scăldaţi in marea
Plină cu preţioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeţi cu sete să culegeţi
Pierzând chemarea Lui, blândeţea Fiului
Cântând cu toţii-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniţi în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naşte nu vă va recunoaşte
Veţi fi doar praf în vant, o mână de pământ.

poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADA ADOLESCENŢEI

Erai elevă la liceu
Şi te-am văzut trecând pe stradă,
Aveai un proaspăt decolteu
Pe pieptul tânăr, de zăpadă.

Privirea mea, de fel, rebelă,
A devenit, deodată-ngustă,
Şi, coborâtă de pe schelă,
S-a cuibătit pe-o scurtă fustă.

Te-am urmărit o bună vreme
Să descifrez divinul har,
Prin combinări de teoreme,
Voiam să te câştig la zar...

Aveai, pe umeri, o helancă,
Şi-o carte grea în mâna stângă,
În parc, ai stat pe-o veche bancă,
Şi-atunci, venii spre tine, lângă...

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrijelite în stâncă

Ameţit între hotare, între cer şi lutul vieţii,
Sunt un zar jucat de soartă aruncat de toţi pereţii
Şi las urme, invizibil, când ating scrâşnind cu dinţii
Sentimentele, ce iarăşi, mă pun în conflict cu sfinţii.

Le zâmbesc, dar cu ruşine... am noroc că nu mă ceartă,
Mă tot mir de-a lor răbdare, mă întreb de ce mă iartă,
De n-ar face-o, m-aş retrage înapoi în văgăună,
Fără apă, fără soare, cu o inimă nebună.

Şi i-aş scrijeli pereţii cu un vârf de piatră rară,
Ca să simtă, ca şi mine, cum a fost ultima oară
Când acopeream cu gânduri urmele de supărare,
Impregnate toate-n suflet de moravuri prea uşoare.

Sap adânc, fără odihnă, spre lumina infinită,
Ca să schimb o nepăsare ce apare nedorită,
Din ceva ce-apasă chipuri adormite în suspine,
Într-un nou surâs ce poartă armoniile divine.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stampă

Doar în mintea-mi adormită
Doarme-o pasăre rănită,
I s-a frânt urma pe cer
Într-un zbor morţesc, stingher…

Şi-n cuibarul meu de somn,
Unde gândurile cresc,
Se întrupă într-un Domn,
Zborul ei cel păsăresc.

Doar în mintea-mi amorţită,
Fără aer, fără zbor,
Zace pasărea rănită,
Fără rănile ce-o dor.

Fără un soroc de ceaţă,
Fără pene şi puf pur,
Doarme o întreagă viaţă
Pasărea, somnul ei sur.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Jorz din revista "Interferenţe"
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!