Poezii despre gânduri și zaruri, pagina 3
Mă am
Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.
Alerg de când mă știu alte dorințe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.
Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...
Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele pentr-o pâine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără rost
Domoale destrămări de gânduri
Se pierd prin labirint, fățarnic,
Trăim o viață printre rânduri,
Murim tot ostenind zadarnic.
În mâna altora e zarul,
De unde-un leac al suferinței?
Prostia răsturnat-a carul
Și-i la cheremul neputinței.
Acel ce șansă nu mai are,
Sau poate c-ar avea vreo una...
Dar iată, ultima chemare
Căci șansa lui, a fost minciuna!
Pleacă la Domnul în odihnă,
Încheie rolul plin de fapte...
Și-o aduna în moarte tihnă
Cu îngerii uimiți de toate!
Și cui să cerem socoteală
Că e prea greu și nu se poate,
Pe cin' să punem la-ndoială
Când dreptul nu ni se socoate?
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremurile cu nimb pe frunte
În fiecare noapte împlinesc o zi,
nu le mai socotesc numărul,
mi se pare o impietate să mă gândesc
la trecerea lor liberă prin mine
până la un punct sau două ori puncte, puncte.
N-am păcălit în vreun fel destinul
deși aș fi vrut,
când totul mi s-a părut un joc de zaruri
din care puteam ieși câștigător.
În vremurile cu nimb pe frunte
m-am îndrăgostit de o femeie,
am uitat trecutul și am iubit-o,
mi s-au întâmplat ridicări și căderi
dar n-am rămas niciodată-n genunchi
un singur Dumezeu m-a ocrotit
și acela era al meu.
Fiecare împlinire m-a găsit acasă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul este cerul!
aripile gândului nu pot fi oprite
să zboare peste groapa morții
nu săpa în cerul tău
nu încolăci șarpele în jurul mărului
rădăcinile nu le plimba pe pământul nimănui
iubirea nu este tarabă celui care înșală
în iarmaroc de vânzare nu mai sunt potcoave
caii timpului au dispărut de mult
mâna-i cea mai murdară
nu săruta templele ei nici cu vină
pune fără ea pâine curată pe masă
vinul nu-l fă în ziua sângerării
nu usca floarea înainte de-a înflori
moartea nu o îngropa cu țărână
cenușa n-o arunca în vânt
ea îți va orbi privirea viitorului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cufere de păsări
[prin labirintul sângelui]
dacă aș mai avea un suflet de aruncat la zaruri
aș învăța duhul să mă danseze
capetele copiilor îmi zornăie la glezne
cu sunet sec
nebăut de arșița vremii nu pot să-mi privesc sufletul cum îmbracă lumina
între libelule înțelepte
trec strada cărnii primăveri fantaste cu urechi de pasăre
înhămați la memorii cuantice
războinicii se-mbăiază în cuvinte blindate
atât de ușor se-apasă
butoanele roșii
tălpi de cristal frământă colbul istoriei îngrașă aer sidefiu în aripă
văzduhurile se prăbușesc ucise
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Lampa Japoneză
{o cunună de sânzâiene)
1.
Locurile acestea terminate-n cetate
începeau undeva, pe lângă Movila lui Nea Stănică din Nuntași
unde al 7-lea anotimp intrase-n poveste
cu Domnișoara de la xerox și cu Minunica
Din cornul lunii cade o pană
trei voinici ai gândului
un câine de cetate
și domnișoarele
dau răspuns în strană
din Ană Lugojană
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonată de Grieg
Ni se face toamnă, ni se face frig,
se așterne griul pe un ultim dig,
tu te-ascunzi departe, unde să te strig,
nordica mea fată, când se cântă Grieg?
Știi cum bate vremea ora în zadar?
Știi cum bate ora fără de orar?
Am să-ți spun când ploaia va crăpa un zar
și speriați urca-vom în bătrânul far.
Ni se face-a moină, ni se face-a vânt,
hai, noi doi, să facem un recensământ,
peste toți aceia câți poate mai sunt
să ne credem singuri pe acest pământ.
Ți-am deschis umbrela, te aștept să vii,
să apari din mare într-o bună zi,
de va fi furtună, poți să întârzii,
mai aștept o toamnă, nici nu te grăbi!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui... Poate
poate că n-am să am un timp suficient
sau poate literele mele-s tot mereu sărace
dar știu, iubind tăcut să-ți fiu audient
în universu-mi cald ascuns privirilor vorace
c-un tic și-un tac nu fac prea multă larmă
când scriu cer tastelor zâmbind să mă exprime
dar mă încred bazându-mă pe-aceeași karmă
în dicționarul ce-a exclus gânduri meschine
poate că n-am să-ți vin desculță-n pragu-nopții
când luna-mbracă haina-i de dantelă diafană
dar știu că zarul aruncat în voia sorții
m-a investit cu dor... să-ți fiu amfitrioană
eu nu-s nici lună și nici stele ce-ți sclipesc
nu-s curcubeu nici soare răspândind splendoare
mi-s ochii adânci dar rangul nu mi-i principesc
am doar zăpezi în păr și ani de vise ca odoare
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada omului cumsecade
Mi-a plăcut un fel de om în viață,
Lui îi scriu azi una din balade,
Celui ce n-a fost nicicând paiață:
Mi-a plăcut de omul cumsecade.
L-am găsit la greu și la nevoie,
Poate-nsingurat și el ca mine,
L-am găsit și marțea și-ntr-o joie,
I-am citit în ochi luciri de bine.
Dar l-am prins pe om și-n veselie,
Am ciocnit atunci cu el paharul;
Poate chiar o tainică regie
Aruncase peste noi cu zarul.
Ne spuneam "Salut și numai bine!"
Când ne despărțeam spre zări opuse,
Și simțeam cum mulțumiri de sine
Îmi creau, nervos, un fel de tuse.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și zaruri, adresa este: