Poezii despre genialitate și viață, pagina 2
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare albastră
sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții
asupra existenței cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.
duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieții
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopții
și iubitorul soare răsare iar din mare.
prin credință sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.
să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eminescu
Luceafăr al poeziei românești,
până la altarul de unde ne privești,
Șapte vieți dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta ești de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Ești steaua nepieritoare a neamului românesc,
ești mândrie, ești onoare, pe pământul strămoșesc.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La țărmuri barca nu se mai frământă-
Oștiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-și mai arată pumnii către stele...
Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.
În lung și-n larg - tăcere și lumină...
Natura se-oglindește-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la față.
Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihnește-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viață.
sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)
După ce ți-ai îmbogățit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferințe,
Cu înțelepciunea multor personalități,
Cu știința de a interpreta priviri și tăceri,
Cum și a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinației și al profeției,
Încât ți se pare câteodată că ții întreaga lume
În căușul palmei tale
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii și făcut cunoscut
Tu, fii mulțumit dacă în ora acelei supreme revelații
Viața nu-ți joacă cumva o festă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset galactic
sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate și de strune
nici spațiul în mii de ani- lumină nu-l împart
și nici că Te iubesc nu știu a spune
sunt pur și simplu ca un vierme orb
și surd sunt ca Beethoven și ursuz
trăiesc mult mai puțin decât un corb
și cât trăiesc la fel e un abuz
și numai sufletul păstrează un secret
încredințat drept talisman cândva de Tine
și când v-a părăsi umilul meu schelet
și lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup și mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
și să revină înapoi pe Geea...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă pe jumătate - replică la poemul "Sufletul" de Lorin Cimponeriu
Câteodată ești genial
Stai și ascunzi informații frumoase
Respiri versuri pe nări
Și nu deschizi lumina niciodată
Stai departe, vorbești mult
Oare eu te voi mai asculta?
Prefer să stau în liniștea mea
Prin care inima nu va mai cerceta.
Prefer o viața fără fond
Un colț de rai și un confort
Prefer un trai mai bun și poate
O inima pe jumătate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul șoaptelor
Poetul știe rosturi și lucruri
ale vieții din noi, din noaptea fantasmelor;
un călător printre țările mici
ale basmelor,
un mare iubitor de pisici nevăzute,
de unduiri șirete
și trucuri
tăcute.
Traducător de profesie rară
din limba vechilor uriași, din graiul atlant,
geniul magiilor apei,
un mic elefant
posesor de chei potrivite,
... hoțul de sens,
fără de țară și fără
iubite.
poezie de Petru Hobincu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de PetruH
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și viață, adresa este: