Poezii despre genialitate și viață, pagina 3
Fascinația lumii tale, iubite
Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înțelegem înțelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie și de grație a lucrurilor,
Misterele eleusine și orfice ale strămoșilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăși
Ceea ce este unic pe podișurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minții tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca și îngerul, care are o viață dublă
Și trăiește simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citești ca pe o amintire neîncepută
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wolfgang Amadeus Mozart (poem)
Pe-un piedestal imperial domnește Mozart...
Din el, izvoare mari de cântece se-mpart
Și viața ne-o inundă-n imense bucurii,
Căci el ne-nalță-n ceruri cu-aripi de melodii.
În fermecatu-i flaut și-n magica-i baghetă
E-un univers feeric și unic pe planetă!
Eroii lui sunt veșnici - cum i-au descris libretul:
Don Juan, Constanța, coruri și Figaro, valetul...
Toți cântă azi pe scene, de peste două veacuri,
Par grațioși, romantici - și-nving orice atacuri,
Iar muzica-i vioaie, cu grații noi, superbe!
Sunt sute de concere, adevărate jerbe...
Sunt elegante toate, cu forțe neștirbite,
Cu timbru dulce, vesel - de-aceea sunt iubite!
Când se va naște iarăși un geniu ca un Zeus,
Care să-l egaleze pe Mozart Amadeus?
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cristian Petru Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... De-apoi
Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași
Ce fac că EUL îți persistă,
Dar nu participi tu... Îl lași.
De-abia atunci ești... spiritual,
Nepreocupat de existență,
Subiect, obiectiv, total
Sclipitor, tocmai prin absență.
Și nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire
În scris; "DECES" în carnețel...
Util la act de moștenire.
Noroc că totul e o roată,
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniu floare rară
Născut din doină și din dor
El a făcut să înflorească
În suflet bun de cald popor,
Eterna slovă strămoșească.
Primind în dar făclia rară
A stihului cu sacră vervă,
Fior de dor ne împresoară
Căci poartă a neamului său sevă.
Cu un condei muiat în aur,
Pătruns de dragoste de țară,
El ne-a lăsat un scump tezaur
Clădit cu drag odinioară.
În Panteonul cu poeții
Cei mari ai lumii-are lăcașul
Și bardul ce de-a lungul vieții,
A ilustrat în verb sălașul
Din Univers ca o lumină
Ce ține trează melodia,
Plecând din lira sa creștină,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (10 ianuarie 2024)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)
Dulce limba românească
Tu-mi ești alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.
Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem ființe betege?
Nici curajul nu mai avem
Trăim ca și bulgării triști și grei
Ne întristăm adesea și strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.
E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărămizi în suflet
Secretele au limba lor,
Pe limba mea stau amintiri,
Cu versuri ude de amor
Și-un șut în....
Doar ca să știi.
Părerile ne înconjoară,
Faptele stau în groapa lor,
Am ascuțit pietre de moară
Și am primit... congelator.
Frumoasă-i viața dac-o crezi,
În fiecare clipă ești un zeu.
Dar uite, roșiile-s verzi,
Alo, pardon, destinul meu!
Nu plânge!
Statistic, genii mor în fiecare zi,
Neuronii mei sunt prea timizi.
Când tu o să suspini poate ai să știi,
Că sufletul nu are cărămizi!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinit al mirării
Te-am plăsmuit cu răsăritul,
Ți-am proiectat eternitatea,
M-ai însorit la un apus,
Mi-ai redobândit cetățenia universală.
Voce nemilos de feerică,
Privire vulnerabil de înălțătoare,
Zbor neiertător de genial,
Lacrimă subtil de tămăduitoare...
Fiică a vieții mele pure,
Pui al Cerului Iubitor,
Copil al înțelepciunii purității,
Urmaș al comorilor timpurilor.
Ce să fi creat, eu,
Cum să fi știut, eu,
Ce să fi cântat, eu,
Când să mă fi rugat, eu?
Infinit al mirărilor de... mamă...
poezie de Mădălina Gîscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dar ceresc
Un jnune din popor manierat
Născând iubire din luceafăr
Cugetător de țară si stilat
Păstra iubire scrisă-n cufăr
Cu părul peste cap si ondulat
O ladă cu iubiri o inimă avea
Toată viața iubirii el s-a dedicat
Nemuritor lumea toată îi iubea
Un dar ceresc venit la muritori
Și sufletele vindecă de dor
Cântat mereu de sărbători
El ne privește acum după un nor
Nimeni nu-l poate egala
Se naște rar un geniu pe pământ
Iubirea lui o aură n-o poate lua
El este si va fi sufletul sfânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și viață, adresa este: