greşeli şi viaţă

Dezicere

Pe ţărm secret şi alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.

În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
şi scrisul l-a dezis.

Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viaţa ne-am dus: eroare!
Deci viaţa ne-am schimbat.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unii tot dau la iveală
Cum învaţă şi învaţă
Din greşeala personală...
Alţii, mai dibaci în viaţă,
Învaţă, dar inspiraţi
Din greşeala celorlalţi.

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

Urcând pe scara vieţii
Câteodată greşeşti
Si trei patru scări regresezi.
Dar realizând acest lucru
Şi nerepetându-l
De fapt avansezi
Cu trei patru scări
Faţă de locul unde erai
Pe scara vieţii
Inainte de a greşi..
Căci din greşeli
Invăţăm a fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răspunde-mi, femeie

la ce ţi-ar folosi
un bărbat
care să nu-ţi greşească deloc?

eşti în viaţa lui
pentru a-i fi decizie
nicidecum înţelepciune.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata – poem diamant

Puternic
dar blând
el este cel
care te supraveghează mereu
te corectează atunci când greşeşti
şi-ţi dă sfaturi despre
cum să te
descurci în
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem din cealaltă extremă a vieţii

Mă uit la mine şi nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume şi de viaţă paşesc prin trecutul fără sfarşit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viaţă, cu ce ţi-am greşit?
Of, lume, chiar ţi-am greşit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat şi tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun

ni se cere mereu
să înţelegem punctele altora de vedere
fără să conteze cât sunt de
demodate
de prosteşti sau de
pline de ură.

unora li se cere
să-şi vizualizeze
cu înţelegere
toate greşelile
viaţa lor irosită,
mai ales dacă-s
în vârstă.

dar vârsta este suma
tuturor întâmplărilor noastre.
ei au îmbătrânit
cum nu trebuie
pentru că au

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

Târziu în noapte te aştept
E ora trei, e ora Ta
Ţin cartea cu vrăji strânsă la piept,
E lună plină, e seara Ta.

De îmi vorbeşti prin vânt, nu ştiu
Un vânt ciudat, de vreme rea
E frig, e noapte şi târziu
La ora trei, în noaptea Ta.

Şi da, chiar dacă am greşit
Să-ţi dau destinul, viaţa mea
La ora trei, mereu voi fi
Stând la răscruce-n faţa Ta.

poezie de Alin Ojog (25 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă floare

Toată viaţa
Am crezut
Ca-s răţuşca
Cea urâtă
Azi
Uitându-mă-n album.
Retro
Vad pe foaia albă.
O fetiţă
Chiar frumoasă
Si o doamnă...
Chiar distinsă.
Albă floare,
Ce eroare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 35

Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini şi mâl e în izvoare
Nori şi eclipse-astupă luna toată
Şi viermi scârboşi trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toţi greşesc, la fel ca mine,
Când ţi-am permis să săvârşeşti păcate
Şi m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Şi c-ai greşit trupeşte, eu chem mintea,
Vrăjmaşa ta, să-ţi fie avocată,
Şi mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.

Şi-astfel, devin tăinuitor făţarnic
Al unui dulce hoţ ce fură-amarnic.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!