Poezii despre greșeli și viață, pagina 3
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul...
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alți zece ani e-n cer, și-mi plâng destinul.
Condamnă-mi viața, care-a fost să-mi fie
Fără virtuți și de greșale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparțină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ție.
De anii-n van pierduți ce rău îmi pare!
O, de i-aș fi trăit cu chibzuință,
În pace, și de chin în depărtare!
Tu, Doamne, cu suprema ta voință
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi știu greșeala și nu-mi dau iertare.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeificarea unui gând
E nesigură această planetă pe care suntem
Și-ntreg sistemul solar.
Starea de om e profund neîmplinită
și la fel de nesigură și neliniștitoare.
Ce greșeală ar fi să trăim
puținul nostru trai,
fiecare numai cu propria sa memorie!
Ceea ce e nesigur nu poate avea
o prea mare aducere aminte de sine.
Să ne gândim, vă zic,
și cu amintirile zeilor.
Să ne amintim,
vă zic liniștea.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile
lumea asta e un teatru
de păpuși
te-ai urcat în trenul vieții
din greșeală
un tren de vise
și multe dez
amăgiri
vei fi o jucărie în mâna tuturor
nu vei înțelege nimic
la început
pentru că nimic nu e de înțeles
mai târziu te vei simți
o marionetă
manipulată de mâini ne
cunoscute (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe căreia nu-i mai aparțin i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nevoie îngrozitoare
unii oameni pur și simplu caută
nefericirea, au darul de a o extrage
din orice situație existentă
vânând orice slabiciune
orice eroare insignifiantă
pentru ca apoi apoi să devină ei înșiși răutăcioși
și răzbunători.
oare ei chiar nu realizează
că viața
este atât de scurtă?
și să o mutilezi
în halul acesta...
nu va exista niciodată
niciodată
vreun mod
de a recupera
toată această
risipă inutilă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar îi este truda
Omul face treabă bună,
dar și mult greșește.
Cât trăiește tot adună,
dar și risipește.
Adună lucruri fel de fel.
Adună și fapte bune.
Dar nimic nu ia cu el,
când pleacă din astă lume.
În zadar îi este truda.
În zadar a adunat.
Când își bagă coada Iuda,
timpul lui a expirat,
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un sfat înțelept
Pentru tot ce ți se-întâmplă
nu timpul e vinovat.
Pune degetul la tâmplă
și spune: m-am înșelat.
Pentru întâmplări din viață,
nu viața e vinovată.
Dacă ai minte isteață
îți dai seama de îndată.
Pe semeni nu-i acuza
că nu stau pe lângă tine.
Meditând, vei constata
că vina e doar la tine.
Evaluează faptele!
Asumă-ți greșelile!
Schimbă-ți felul de a fi
cu viața, cu oamenii.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire
Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
și mai greșesc că,-n fine, n-am aură de zeu.
Dar bate vântu-acela, un vânt brutal și rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
și-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviți, e cerșetorul cu hainele-i de lord"!
Eu de cerșit, cerșit-am și încă văd cerșire
prin sângele-mi ce nobil l-aș fi privit mereu,
dar ce n-aș da, și viața, să pot ieși din fire -
sunt om, marionetă, și păpușar, tot eu.
Celulele-mi și mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.
sonet de Ionuț Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greșeli și viață, adresa este: