Poezii despre hărnicie și timp, pagina 2
Pământul ne poartă pe umăr
Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.
Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.
Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.
Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată oceanul mi-a spus
Odată oceanul mi-a spus:
Privește!
Acolo pe țărm
E o femeie care plânge.
O urmăresc de mult timp.
Du-te și spune-i următoarele
Pe iubitul ei l-am așezat
Într-un hol verde și răcoros
Unde sunt nisipuri de aur
Și coloane roșii de coral ;
Doi pești albi au grijă de berea lui.
Spune-i ce ți-am spus.
Și mai spune-i
Că astăzi regele mărilor
Bătrân și neputincios, plânge.
Sârguincioase, destinele
I-au tot dăruit trupuri tinere,
Iar acum este aidoma unui copil
Cu un surplus de jucării în brațe.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te mai caut
Un vânt rătăcit, zănatic, zvâcnește
Prin crengi prea tinere, prea crude,
În urma-i un blestem bombănește
Puzderia rănită, însângerată, de dude.
Harnice gânduri se întorc grăbite,
Zumzăind ca și albinile-n prisacă,
Îmi rănesc tihna cu schije înălbite
De o vină neîmblânzită și posacă.
Streașină ochiului, o noapte, îmi pun,
Cu îngeri și stele zburând în armonie,
Să nu mai simt răsărituri ce apun
Și moartea-n amurg, a zilei, în agonie.
Plumbu-i topit de o oră a tristeții,
Amintirea scapără amnarele în noi,
Când se piaptănă lumini despletite
Cu păduri îngâmfate, de pini și de foi.
[...] Citește tot
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în câmpie
Când soarele scapă vederii
Și peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.
Așternut îți e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îți faci cruce către Sfântul
Și dormi așa până-n zori.
O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele și lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie și roade mai bogate.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul și călăul
După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roșie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.
Și ca lovit de-un trăznet nemilos
Cu mintea și privirile confuze,
Îl ridică, fără să vrea, de jos
Și-l apasă, însângerat, pe buze.
Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,
El care-a dus la moarte nepăsându-i
Sute și zeci de suflete plângând
Plânse amar, cu sufletul, la rându-i.
Și-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,
Porni să caute milă și iertare,
Erau atât de mulți uciși de el
Că-ntregului oraș cerea-ndurare.
....................................
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre cei ce vin
Știe bine
Tot ce spune
Exigent, ambițios,
Firea sa e de oltean,
A crescut an după an.
Ne-ntrecut, să fie de folos.
Inimos și credincios,
Onorându-și numele,
Rugăciuni, sârguincios,
Dăruie cu zilele,
Artă, sport, credință, fapte,
Cu ele merge mai departe,
Harului dă nou destin
E purtat spre cei ce vin.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albinuța zburătoare
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Albinuța zburătoare,
Aleargă în zilele cu soare,
Bâzâind din floare-n floare,
E harnică culegătoare.
Ca și alte surioare,
Cât este ziua de mare,
Cu nectar și polen vine,
Spre căsuța cu albine.
Ea fiind culegătoare,
E și bună lucrătoare,
În stup preparând cu bine,
Miera dulce de albine.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadou de... Crăciun (din Canada!)
Amicul meu de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moș Crăciun
Să nu-i aducă nimic bun,
Fi'n'că el are-acum de toate
Și să-i aducă de se poate
În sacul lui, câteva... pile;
Eu am primit mesajul clar...
Deci, am fugit la prăvălie,
Am luat un rașpil de călcâie,
O pilă de-unghii d-aia fină
Și alte pile, vreo duzină,
Să știu că-i fericit măcar,
Le-am pus la poștă, am plătit,
Da' nu vă spun c-am fost luat
La întrebări și suspectat,
Fi'nd scule pentru mațochism,
Mai rău chiar, pentru... terorism...
Așa ceva, n-am pomenit!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Satire și... nu prea
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Atât
Stigmatizați de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiția dindărăt retorică
Și-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeași nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de proveniență
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiției cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipației
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepții sacre.
poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul negru
fragment
În Țările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Și ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui și mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ținând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de șapte ori se scutură de foi
și zeci de fluvii își schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroși
în van își împleteau pe rând nuanța.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărnicie și timp, adresa este: