Poezii despre neîndemânare
35 de poezii despre neîndemânare.
La primul cuvânt senin
La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopții
Mâini încețoșate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalță spre fața ta și e zi pe pământ
Cea dintâi tinerețe sfârșită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme și rouă
Fără vârste fără temeiuri și legături
Uitare fără de umbră.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
O ceașcă de cafea
O ceașcă de cafea. Vreau s-o degust
La adăpost de intrigi pe terasă
Că începând de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă-mi surâde un amurg mai frust
M-am născut cu un optimism robust
Dar orice stângăcie mă apasă
Și-n dimineața asta de melasă
Îmi încolțesc iar muguri pe arbust
Eu nu-i acord virtuți ce nu le are
Și-i superflu atunci să mai reneg
Deci vă invit ca orice bun coleg
Să-mi țineți compania de rigoare
Căci nu dezleg nici partea, nici întregul
Să poți să spui: pe cel mai bun alegu-l!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii de iluzii
Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.
În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.
Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
La urma urmei, ce să-ți spun?
Gata - Și nu-mi purta iubire,
E o povară mult prea grea
Cere eforturi de simțire.
Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
Cum spargi o vază din greșeală.
Desigur, trupul meu trăiește,
Umblă prin lume, cum îi felul,
Dar viața scapă de pe dânsul,
Cum de pe-un deget mort, inelul.
Tâmpla mai dă unele semne
De râs, dar mâna cade-n gol,
Miresmele și sunetele
Se-ndepărtează stol cu stol.
poezie de Bella Ahmadulina
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă vie...
eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
și pentru tine-am tot cerșit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie
eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioșie
te-am așteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi și veșnicie
eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
și azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită
dar ai venit când nu te așteptam
te-am cunoscut, așa veneai și-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
și reproșându-mi ușile închise
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise pe frunze uscate de vie
I
HAFIS
La început - se știe - stelele aveau pe cer
cărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;
din arcuirea zveltă a sprâncenei tale
a-nvățat odată Luna
să-și arcuiască drumul ei pe boltă
- peste mare.
II
PSALMISTUL
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiți pe streșini ciuruite
se trezesc, crezând
că pașii tăi, mărunții, runt semințe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.
III
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Lui Dumitru Botar (Caracal), la volumul "Taborisme"
De-i judec tot volumu-n parametri,
Are catrene care fac minuni
Cu un condens în zece centimetri
Și o grosime-n subdiviziuni.
Acum când epigramele-i citesc
Și-i judec performanțele la cent
Eu motivații sigur că găsesc
Și îl ridic la rangul de TALENT.
Și critica la sânge nu o fac
Chiar de-are stângăcii în vreo privință
Spunând deschis catrenele că plac
Cât noi le digerăm cu ușurință.
Făcându-i analiza oportună
Nu are poanta iute ca amarul
Însă rămâne nesperat de bună
De bagi în ecuație și CARUL.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
X egal z și tot așa
Fumatul și masturbarea nu duc la orbire
cu alte cuvinte
ce poate fi mai frumos de atât până și y se bucură
că poate deveni z
până și eu îți pot oferi
o partidă Cafe creme GRANDE Azure, pe o plajă în care
să ne scuturăm scrumul din sufletele noastre zdrobite
"fuck you with flowers" scrie pe cer
dincolo de amoralitatea pescărușilor
albatroșilor neîndemânateci suntem noi,
doi amanți atât de pricepuți care facem poezie pe rând
dincolo de asta cafe grande azuro
și o vineri seară fără nicio noimă,
într-un cartier oarecare.
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat pentru colegi
Colegii mei iubiți, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiți că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.
Nu-mi completați poeme pe cearșaf!
Voi, neîndemânatici și cuminți...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginți...
Nici cu umorul nu mă înțepați,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luați
Că știu să dau cam tare cu piciorul!
Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Și știți, nu vreau nici lanțuri, nici cercei,
Nici de mașini de lux nu-s obsedată...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe și veselie,
precum două patimi totuși mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori
iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
și vei fi precum un delfin, blând și puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
[...] Citește tot
poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre neîndemânare, adresa este: