încăpăţânare

De ce unii oameni câteodată sunt supăraţi pe mine

ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpăţânez să le rememorez pe ale mele

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleoscăitul inimii

Ne uitam la ea
iar ea în ochii noştri
se încăpăţâna
să ne uite...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fi

Nu fi slab cum este oul
Şi nici răbdător ca boul,
Nici tăios cum e satârul,
Nici căpos cum e catârul!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandrin

Sărutul stânjenit şi strâmb în colţul gurii
Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.
Speranţa, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat şi a durut.

Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic şi fals, cum mi-a părut,
Şi încăpăţânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat şi a durut.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinaţie

În fiecare zi mă condamn
să mai cobor un pas
spre adâncul comorii pe care
o presimt în mine

Şi numai în caz de reuşită
coborârea s-ar putea dovedi
un urcuş!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

- incertitudine -

starea perfectă de poezie îşi cerea obstinat contur

carnea ta
femeie
substanţă revelatoare

coasta mustind de păsări s-ar putea
să nu-ţi aparţină

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toţi se luptă să-şi împartă
Al vorbirii dar, dar iată
Că ies certuri câteodată,
Atunci tăcerea-i o artă
Ce pune capăt la ceartă,
Totuşi, nu prea e uzată...
Căci "vorbirea"-i obstinată!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remorcherul poet

El strigă-n întuneric, sub
Brooklyn Bridge-ul lui de constelaţii,
împingând cu încăpăţânare
împotriva curentului slinos
un caric de mărfuri tuturor folositoare.

Vaietul lui se strecoară prin tot
East Side-ul, pe cât de trist... pe-atât de
frumos, pe cât de frumos... pe-atât de
trist.

Şi minţile, treze-n apartamente
la miezul nopţii, ascultă
şi se gândesc la nişte
voiaje fermecătoare.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai am timp să împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează să mai fie
gestul ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii şi-n acea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă întrerupere înăuntru
dar unii cred c-am murit...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinat sonet

Aş sfărâma, iubito, aştri
Şi-aş zvâcni în ritm marin,
Ca să-ţi cumpăr un suspin,
Cu o pungă de piaştri...

Pentru ochii tăi albaştri,
Aş mai da şi-un fiorin,
Şi-aş pătrunde clandestin,
Printre sânii tăi sihaştri,..

Doamnă, de mi-i da o gură,
Ţi-aş căra azuru'-n pat
Şi ţi-aş iubi cu măsură

Trupul cald, înmiresmat,
Iar gurguiele-ţi de mură
Ronţăi-le-aş obstinat...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!