încăpăţânare

De ce unii oameni câteodată sunt supăraţi pe mine

ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpăţânez să le rememorez pe ale mele

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleoscăitul inimii

Ne uitam la ea
iar ea în ochii noştri
se încăpăţâna
să ne uite...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinaţie

În fiecare zi mă condamn
să mai cobor un pas
spre adâncul comorii pe care
o presimt în mine

Şi numai în caz de reuşită
coborârea s-ar putea dovedi
un urcuş!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toţi se luptă să-şi împartă
Al vorbirii dar, dar iată
Că ies certuri câteodată,
Atunci tăcerea-i o artă
Ce pune capăt la ceartă,
Totuşi, nu prea e uzată...
Căci "vorbirea"-i obstinată!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu

În urmele paşilor am născut mările
Să mă-nveţe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să ştiu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpăţânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai am timp să împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează să mai fie
gestul ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii şi-n acea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă întrerupere înăuntru
dar unii cred c-am murit...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnat la... dragoste

Încătuşează-mă cu iubirea ta
fă din iubirea ta, temnicerul meu
aruncă cheile cătuşelor
înlănţuieşte-mă cu iubirea ta

promit să fiu un prizonier obedient,
nu voi încerca să mă răzvrătesc
voi fi obedient regimului de detenţie
voi refuza cu încăpăţânare să evadez
din închisoarea dragostei tale

prefer să rămân un condamnat
un condamnat pe viaţă... de dragostea ta!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am semănat iubito
în praf de fluturi
te-am udat cu roua
din ochii cerbilor
goniţi de câinii de vânătoare
am plivit buruienile uimirii
răsărite înaita ta
te-am învelit cu haina
cuvintelor mele
şi cu ştergarul rugăciunii
şi totuşi tu te încăpăţânezi
să rămâi în starea de vis.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preinfarct (jocul cu moartea)

şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin

de fapt poate dau o fugă
până dincolo...

oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile

ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct şi de la capăt

aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpăţânare
tu ce-i mai poţi oferi?
nu mai vrei, nu mai poţi
punct şi de la capăt pentru doi
noi amândoi.

poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!