Poezii despre inventatori și visare, pagina 2
Hai să facem noaptea albă
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puțin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.
Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranțe să-mpletim,
Hai să-ți fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărțim.
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ți cobor.
Hai să inventăm... percuții,
Hai în brațele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluții,
Hai... în suflet să-ți pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O geografie a dragostei de țară
Un joc cu munți-am inventat,
O geografie a dragostei de țară,
Cu dor pe-un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.
De sus pamântul țării-i o poveste
În strai de aur înnoit mereu,
Carpații au cununi de vânt pe creste,
Câmpia e scăldată-n curcubeu.
Orașele sunt argintii, semețe,
Făcute din sclipiri de rouă,
Din piscuri urcă vise îndrăznețe
Și peste sate cu arome plouă.
Urcăm mereu mai sus.
Și flori de colț
Ne strigă din înalt ca dintr-o școală,
Suntem o cavalcadă triumfală,
Un sat în zbor cu ciocârlii la porți.
Un joc cu munți am inventat,
O geografie a dragostei de țară,
Cu dorul pe un cal înaripat
[...] Citește tot
poezie de Katia Nanu
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
simt cum te scurgi
în golul din ziduri
în crăpături de podele
abia inventate
de cei ce și-au uitat numele
înscris pe un act oficial
chiar și în visuri uitate
de toți cei cărora le-ai spus
despre blestem și întoarceri
chiar și în visuri uitate te duci
doar dus lângă cocori
aripa mea vede cu alți ochi
zborul întors
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenție
să citim, să scriem cuvinte lungi și neînțelese
să lungim timpul cât de tare,
să ne prefacem că existăm acum,
să ne prefacem o gârlă de fericire fără fund
urcându-mă în cer precum urc
în podul casei să scot cenușa veche din horn
am rămas dezamăgit văzând că-n rai
ploua cu cianură
și Dumnezeu a murit
când asambla bucățile de înger
la fabrică
am inventat monede
și am făcut atâția zei
până n-am știut cui să ne închinăm
după aceea am inventat și moartea
să nu ne plictisim atât de tare
pe pământ și-n vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O contopire
o contopire a zâmbetului roz cu albastru
a inventat o imagine fără capăt
rostogolindu-se fără oprire
într-o chemare fără glas, niciodată cuminte.
o nebunie perpetuă, într-o jumătate de vis treaz
fără întrebări și reguli
dezbrăcând pustiul destrămat
până la îngustare în unghiul acela necălătorit vreodată.
privirea rămâne întinsă pe arșița verii
în tăcerea prăbușită a unui fluture întârziat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri
Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.
Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.
Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.
Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am modelat de dorul tău pământul
- Am modelat de dorul tău pământul,
Am traversat păduri și fluvii noi,
Cu delte de-ndoieli și estuare
De-ncredere, dar cursul înapoi
Înspre amonte-al timpului ce trece
N-am reușit vreodată să-l învăț,
Mi-e imposibil să închid sub pleoape
Minutu-acesta unic de răsfăț
Când ne-ntâlnim la marginile Terrei
Lângă oceanul versului nescris
Și-ngenuncheați sub zodia speranței
Cerșim măcar o zi în paradis.
- De dorul tău mă-nchid în poezie,
Cu fiecare vers te inventez,
Când ești aproape, trupul de vioară
Suav ți-l port prin valsul vienez
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nu stiu
Nu stiu cine esti, de ce te iubesc
Ma-ntreb esti vis sau dorinta
Nu stiu, poate ma lamuresc
Rasfoind prin pagini de revista.
Nu stiu cine a inventat iubirea
Era un zeu, un nebun, ori eu,
S-asterne dorul si amintirea
Ne aduna intotdeauna mereu.
Stiu ca Luna ma lasa sa visez,
Escorta-i cer o stea sa-mi dea
Si daca cumva nu te-ntalnesc
Pe cer ramai tu, steaua mea.
Eu stiu ca esti, ca te iubesc
Si de nu ai fi, te-as inventa
Pamantul tot sa-l rascolesc
Iubindu-te cum te-am iubit candva.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept...
Te aștept la răscruce de vis
Să salvăm anii căzuți în abis
Vom escalada muntele din noi
Având iubirea, busolă pentru doi.
Te aștept pe un mal atins de cuvânt
Cu marea voi face un legământ,
Să-mi spele trăirea cu-n val de iubire
Voi aduna clipele ce par să se deșire.
Te aștept unde îngerii nu au nume
Din ale lor aripi vor curge poeme
Vom inventa sentimente fără vină
În descântec de cer cu lună plină.
Te aștept într-un colț sfios de gând
Acolo unde visele nu mi le vând.
Îți voi scrie, străinule, peste veacuri
Stihuri mângâiate de-ale dragostei leacuri.
poezie de Lavinia Niculicea (22 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inventatori și visare, adresa este: