Poezii despre inventatori și visare, pagina 3
Peisaj abstract
dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromițătoare despre pașii noștri, despre noi.
mâinile mele îți ating rând pe rând
șoldurile, visele, cearcănele.
zâmbești liniștită țintind cu privirea ultima cupă cu șampanie,
îți dorești să fiu eu cel ce îți aduce bucuria uitării,
știu asta.
lângă zarurile aruncate de o tinerețe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
și cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.
poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuirea arderii
în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeți
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeții le inventează culoarea și forma
altceva să se vadă sau mai mult
în față strălucește luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veșnice în ceruri
lumea fără riduri pe față
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea și mătase
pentru ardere totală de la naștere
visători au fost lăsați prea puțini
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O formă de existență
noaptea creponată înșiră pereții
într-un abis
luna pleacă din fereastră
lăsându-mă într-o altă memorie
unde tu nu ești
pe tavan visele aleargă ieșind dintr-un tunel
de unde împrumut timp
pentru zidit cuvinte
ce stau zăbovind pe marginea lutului
și m-așteaptă
o formă din existența mea-i absentă
pe cea din viitor o inventez
împodobind-o cu lucruri la modă
și păstrarea teiului eminescian
plin de poezie
forma din prezent pulverizează imagini
cu buze care surâd
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, panaceu universal
știu ca iubirea este panaceu universal
locuiește în inimă îndulcește amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopți cu lună plină destramă coșmarul.
pregătește visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec și magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranțe ce inundă maluri.
iubirea naște-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecțiune s-a extins pe lună.
stele îmbrățișează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toți o viață bună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși
Dacă iubirea mea e străvezie,
eu pot să o privesc doar când visez.
... Am să îi fac frumoasă ie
și o maramă am să-i inventez.
Și în păduri, la "amuțitul cucului"voi fi.
Cu fete despletite voi dansa în noapte.
Te-astept cu Sânzienele să vii.
Iubirea ne-o vom spune doar în șoapte.
Focuri în noapte vom aprinde numai noi
și vom lăsa tristețea pe cărare.
Vom prinde în cunună amândoi, flori galbene
... fărâme dintr-un soare.
Și totuși, dacă n-ai să vii cu mine,
o altă șansă eu nu îți voi da.
Vor râde Sânzienele.
... Dar fără tine.
Și eu în noapte
voi aprinde altă stea.
poezie de Iulia Giușcă din poezie nepublicată (2017)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă căuta prea departe
nici prea adânc
nu am aripi albe
călăresc doar cai verzi
mâncători de cenușă
un fel de pegași absurzi
care prin deșertul roz
scurmă-n dune după atlantida
și găsesc doar oaze morgana
precum cactușii supuși înfloririi
inventează primăvara și în vara veșnică
pentru dospit de fluturi imenși
cât muzeul antipa
asemănători cu două pleoape amorțite de vise
parcă niciodată terminate
un fel de avortoni monstruoși
numai buni de pus în formol
dovezi peste vreme că există inefabil
precum îndrăznesc câteodată să presez sentimente
pe o filă de carte
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață lipsă
În colțul stâng, din Universul mare,
Împărțim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...
În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri și-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.
De-am fi-nțeles visul ce a crescut-o,
Toți am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viața de sub nori.
Pretinse prețioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Și-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inventatori și visare, adresa este: