Poezii despre iubire și metafizică, pagina 2
Noaptea cât metafizica iubirii
Lumina alunecă pe gleznele tale,
înflorește nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuți apa
peste care treci cu surâsul subțire
ca o trestie legănată de vânt.
Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băț întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.
Îți cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.
În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar așteptare îngropată-n tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihoză
simt mâini diafane, mâini care ard
idei care pun stăpânire pe sânge
prin suflet aleargă flămând leopard
cu un brâu de flăcări mă încinge.
ochi abstracți ochi zămisliți de minte
pasiuni metafizice revelații absolute
față suavă îngerească, fierbinte
e soarele pe cer cu semnale acute.
voaluri de lumini îmbracă materii
razele dansând cu umbrele mele
gratii de trandafiri în pridvorul verii
minunile iubirii pogorâte din stele.
atracția amurgului la marginea serii
psihoză alungând întunecări rebele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
cu toată puterea mă leg de Cristos
viața din mine vreau să fie pură
veșmântu-i de lumină sfânt și prețios
se-ntinde peste suflet ca o armură.
vise și speranțe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrânețea cu probleme mă ajunge.
cu înțelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viață de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.
păcatul metafizic în credință se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea sângelui
nu știu să fac jonglerie cu focuri
nu pot să sar pe sus ca acrobatul
nu pot dezlega ale vieții jocuri
dar din pasiune întâmpin răsăritul.
soarele în mine lumini proiectează
să străbat cărări pavate cu poeme
mă relaxez pe-a timpului spetează
mă trezesc fericită dimineața devreme.
cântece izvorăsc din sângele cald
în spațiu metafizic mă scufund într-o doară
pe un țărm de sidef cu marea de smarald
întâlnesc iubirea pentru ultima oară.
vocea timpului ca un stavechi herald
îmi străbate sufletul cu rapsodii de vară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu luminii
voi iubi lumina până în ultimul moment
cu voaluri de brocarte cu parfum și sclipiri
la bogăția ei nutresc vehement permanent
cu soarele iubirii trăiesc contopiri.
ultima mea lumină e o apoteoză
extazul metafizic îngerii mi l-au dat
zîmbetul vital l-am surprins în poză
visele lucide mereu m-au întremat.
purific credința în viziuni stelare
Erosul mă transpune într-o primăvară
trăiesc în echilibru și în consolare
muzica sângelui e acord de chitară.
fântâni nesecate sunt gândurile mele
în unde cristaline se oglindesc stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune albastră
scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătușează-mă de teamă și suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.
să nu mă lași pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu știu de tristeți de clipe abisale.
învață-mă să am doar revelații divine
lumini îngerești să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârșit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.
înalț spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ecuatorul gândirii
fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinații învăluitoare culeg de la stele
conștiința lucrează broderii, dantele.
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini și extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.
scriu despre viață cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec și slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.
apropierea de poeți mod firesc al iubirii
prietenii îmbogățind euatorul gândirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Construcție poetică
fac drum prin întuneric lumini să descopăr
iubirea de puritate vine de la Dumnezeu
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
cu voaluri luminoase, cu sacru minereu.
fascinații învăluitoare culeg de la stele
magii secrete, tentații de transfigurare
crează-n conștiintă broderii, dantele
înfrumusețează viața ascult a lor chemare.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet le transcriu discret
să nu rănesc sfinții, să nu supăr iudei.
beatitudini și extaze iau forme de concret
mi-am construit destinul pe milioane de idei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba
degeaba repar cuvintele ologite
de vântul oval aventurat-n canicula iubirii
ori reorientez sentimentul spre întâiul strigăt,
când suavele gânduri cu paniere în mână
culeg bunătăți din flora metafizicii.
de prisos voi cercei și voi nimburi,
căderi din matinalul zbor al stelei târzii,
călătorită prin intrinseci...
degeaba plonjonul păsării în zarea tălpii
redesenând dimensiunea zborului,
fără garduri și delicvent prin hăul negației...
degeaba tu și eu,
neîntrebați întâmplării sosiți
și prin crăpăturile gravitației căzuți
în brațele celuilalt,
când un fatal cântă dintr-un caval!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și metafizică, adresa este: