Poezii despre iubire și prejudecăți, pagina 2
Înțelegere
Las' gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.
Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;
M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.
Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată
Nici alții-a ne minți nu pot.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Aurel Rău
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii spre cer
privesc cerul și aștept un răspuns
nu, nu este prejudecată creștină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.
la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.
nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porțile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.
chem iubirea divină inima o cere
să ușureze patimi, povara sinelui.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea e una obișnuită
De-o vreme stau după colțul zilei,
aștept să întâmpin cum se cuvine lumina,
mă regăsesc în fiecare rază într-o speranță
prin care să mă clădesc liber de prejudecăți,
lumea mea e una obișnuită
pe care o străbat în orașul în care locuiesc
cu aceeași dragoste de la început.
În oasele mele nu bate vântul,
simt în trup doar durerea nedreptăților
pe care ni le facem singuri.
Tu privește cum respir liber adevărul,
fii alături, să iese întotdeauna la iveală
și nu te face că nu vezi minciuna
pe care o folosesc unii cu hoție.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
s-a înpotmolit în cuvinte
într-o limbă
în care și-a iventat iubirea
și a tăcut apoi
cu privirea înfiptă-n cer
a rupt pe rând silabele
și a pornit să adauge consoane tari
între zidurile unde era inima închisă
ca într-o cetate medievală
pentru ca în final
cu ochii pironiți în tavan
să rupă oasele tăcerii între dinți
și să se furișeze în sine
scormonind fără zăbavă
în tot ce s-a bucurat întâmplător
pentru a descoperi fluviul albastru
care străbate câmpia dorințelor
pe această secetă
când ploile nu vin fără ofrande
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucidități târzii
mi-e dor de o repriză cu adrenalină
(din tinerețea mea demult apusă)
la marea mirabilă, voioasă calină
în spiritul ei de nimeni supusă.
azi în inima mea este numai iubire
nu e loc de mânie nu e loc de suspin
cu colecție de zâmbete că-n orice amintire
m-a primenit credința cu aer alpin.
știu că bătrânețea cere din cer clemență
duce la renunțări, frânge lucidități
dar adună și victorii din reală esență
sunt rodul universului cu pure judecăți.
lumina lui Cristos face-n mine prezență
îmi dă vitalitate, frânge prejudecăți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfetnicii
În zadar e împăratul însoțit de cărturari,
Sfatul lor nu îi străbate preconcepțiile tari,
Orice vorbă înțeleaptă e de-a pururi irosită
Ca o perlă minunată în fântâna împietrită...
Stavros știe taina vieții și a nobilei trăiri,
Diotima dă făgașul luminoaselor iubiri,
Delius dezleagă sensuri și din harfe și din arte,
Nisimos tălmaci destoinic e consemnelor din carte.
E tristețea lumii ăstei, cine-o vrea să n-o-nțeleagă
Când s-a ridicat la tronu-i în splendoarea ei întreagă.
Numai cine nu domnește are mintea luminată,
Numai cine zace-n temniți inima desferecată.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu vei deveni medicul meu divin
Da. Mă dor umerii... Vreau un masaj!
Oriunde când timpul va sta în loc pentru o clipă,
Când buzele mele îți vor forma inimi
Pe corpul tău sculptat de un mare artist,
Când genunchii mei vor rămâne nemișcați în liniștea nopții,
Când șirul poveștii se va pierde în viitorul nenăscut,
Când nici măcar nu voi simți prezenta ta,
Crezând că sunt pe masă, pregătindu-mă de naștere,
Când tu vei deveni medicul meu divin,
Când nu va fi nevoie de bisturiu sau ațe, ci de iubire
O iubire ce traversează obstacole, preconcepții.
E liberă, e adevărată.
E vis? Nu e decât un viitor promis.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii de bani gata
Vă creșteți copii din furat
Și nu aveți prejudecată.
Nu știți, că-i lucru necurat,
Că veți plăti, odat' și-odată.
Îi creșteți, într-o nesimțire;
Ce văd, vor face, fac, la fel.
Totul se învârte într-un șmel
Și n-acceptați împotrivire.
Schimbați neveste, cum cravate,
Faceți copii, cu alți copii...
Tot în iubiri, din noapte-n zi,
Le înșelați cu desfrânate.
Aveți castel, aveți palat
Cu camere, la câți bastarzi,
Promovați cultul, cum "s-o arzi",
S-o "faci"... "făcutul" nu-i păcat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și prejudecăți, adresa este: