Poezii despre iubire și prejudecăți, pagina 3
Iubirea...
Iubirea-i tema veșnic vie,
Ce a schimbat mentalități.
Au încercat mulți s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăți.
Un dar divin primit de om
În zorii dimineții,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieții.
Nu poți trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veșnic o ieșire,
Alta, decât ți-a fost dată.
Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre libertate
O putere tainică, un vis frumos,
Personalizarea unor vieți realmente frumoase,
Oameni liberi, cu o conștiință neatinsă
De amintiri sau false preconcepții.
Libertatea individuală și colectivă,
Libertatea în veșnica lumină,
Exprimarea ei, în timpuri noi,
Vis, reverie și magie,
Timpul e oprit la doi,
Două ceasuri și visul se spulberă aidoma
Unei voci neatinse de El.
Stăpânire de sine, vis și liberare de expresie facială
E dominator al sentimentelor frumoase,
E dragoste și tainic vis.
Te pierd în lumina ochilor cu speranța
Că tăcerea ta mă va face mai blândă.
Nu cunosc timpul și fără tine visul mi s-ar spulbera,
Sunt prinsă în jocul neatins al inimilor pereche,
A inimilor frumoase și dulci,
Suferința aduce numai minciuna,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S. for Love!
timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului
Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate
cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgicii unui alt timp
toate marile povești
de dragoste sfârșesc tragic
de cele mai multe ori.
suntem nostalgicii incurabili
ai unui timp rămas revolut,
călători imaginari în interbelice
carete zburătoare,
pe deasupra bucureștilor
odinioară-n floare
urmăriți de moarte și de prigori,
spirite boeme mai dăunăzi,
subjugate de ardoarea artelor
și de păcatul ochilor codanelor,
căutători ai santanelor,
degustători de plăceri estetice
de arsuri și tainici fiori
fugind de cenușiul vieții
încă din zori, de fatalități
părul uns cu briantină,
obraz cu sulimeneli
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu inimă nebună de iubire
Tu, inimă fisurată de plânset și furtuni,
Dragoste, minciună ai știut s-aduni!
Paradox ce sunt... la capătul de cer,
În inimă-mi jelesc toate nestingher.
Inimă nebună, tu alergând mă duci
Pe culmile înalte și sub oceane adânci!
Cea-nlănțuită în cușcă a mea iubire...
Mâhnită din prejudecată, frică și rănire.
Mereu mă uit în sus și-ncerc să Te găsesc,
Dar prețul e prea scump la cât eu nutresc...
Am fost azi o zăbală a drumurilor nori
Și-am adunat de sus așa multe comori!
Tu Doamne mă alini și-mi dai și desfătare
Dintr-ale noastre ierburi albite de chemare...
Fost-am urzica vieții ce-acum o căutați,
Sunt verde-n limpezirea ce nu o mai blamați.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te stimez, Milady
Pentru că mă respecți! Simplu, firesc, necondiționat!
Pentru că, niciodată nu m-ai uitat, sfidat, ignorat, respins
și, indiferent cât de excesiv mă abat, uneori,
din drumul meu, tu îmi accepți, nelimitat, crezul!
Pentru că mă cerți când greșesc: tandru, consonant, util!
Pentru că-mi ești alături, oricât m-ar detesta ceilalți
și mă iubești cum sunt și cum aș putea fi
dar îmi primești critica, fără mofturi și prejudecăți!
Pentru că îmi adori calitățile sincer, politicos, credibil!
Pentru că, deși nu mai vreau să fiu acolo unde ești tu,
totuși, mă prețuiești concret, indestructibil,
din toată inima, libertatea, loialitatea, cugetul, credința!
Pentru apetența dreptului tău la permisul de Port-iubire!
Pentru normalitate și speranță! Pentru entuziasm
și abilitatea ta infailibilă, pliabilă, de antrenor distins
al competiției mele solidare și legitime, pe Pământ!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prejudecăți
[lucrurile sunt mult mai simple]
nu, dragostea nu este
câmpia aceasta nesfârșită de maci
nici măcar amprenta ei lăsată pe o pagină
într-o după-amiază generoasă de mai
când artistul a făcut suprema concesie imaginației... dorului
bolnav, copil, neajutorat și-a pierdut mințile într-un roșu concentrat
pentru clipa aceea de eternitate
a alergat mai apoi gol că să dea de știre
înnebunind frumos mai toate împrejurimile
nici rochia amplă a ei balansând încremenirea
nu este dragostea
felul lui gentil de a-i prinde fluturi pentru a stârni metafore
termeni de comparație de soi
nici lanul de grâu foșnind euharistiile
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și fapta (după Neagu Vasile-Scânteianu)
Din viața mea am rupt bucăți și-am împărțit la fiecare
fără să am prejudecăți: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărțeam și alții m-au luat de prost.
Eram un visător ciudat, credeam în pilde și povețe
și mulți de mine-au profitat că eram bun și cu blândețe.
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
și proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă.
Din cărți mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viață,
dar m-amăgeam așa mereu, umblând cu visele prin ceață.
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun și mare cât un baobab.
Și risipind mereu avutul ajuns-am și eu la strâmtoare
că toate mi s-au dus ca vântul să văd și viața ce chip are.
S-au depărtat cu toți de mine când n-am avut ce să mai dau
și-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam.
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoșteau,
că nu prieteni câștigasem, ci doar dușmani ce mă loveau.
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri și ca pe-un câine mă-ncolțeau.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa, după Neagu Vasile-Scânteianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și prejudecăți, adresa este: