Poezii despre literatură și viață, pagina 2
Cântec din vis #14
Viața e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună și fulgeră, marea cea mare lâncezește,
noi înșine tunăm, fulgerăm și lâncezim
și, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoști că ești plictisit
înseamnă că nu ai
Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictisește, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictisește, cu suferințele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,
că este iubitor de oameni și artă îndrăzneață, care mă plictisește.
Și dealurile liniștite, & ginul, par a fi dungi de culoare
și oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munți sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.
poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe culmi
Ochi înlăcrimați și dureri de oase,
Fumez și scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenușă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri și la cină,
Schițez veșnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Și nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Și m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rococo
viața în rutină cere o scadență
ori tu ești pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare și pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar niște coclauri unde bântuie tinerețea
cu genele ei false
ți se scurge saliva după fiecare minut boldat
și îți dorești să nu se fi născut steaua în patru colțuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproșabili
în biroul vieții pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îți redea șansa
de a fi bufonul universului rococo
tu
zici
că îți este foame
de pitici
și nu ai scuze
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adagio
mă adaug iubire la sublim univers
atingând absolutul cu credința sfântă
fiecare expresie se transformă în vers
preț al fericirii care mă frământă
viața din mine e atât de intensă
încât avânturi mă ridică la cer
de la steaua mea vreau o recompensă
lumina nemuririi ca să nu disper
lupt neâncetat cu fatalitatea
nu vreau o prăbușire ci o transfigurare
progresul în iubire îmi dă libertatea
infinite doruri să-l seducă pe soare
mă adug poetul lumilor literare
să străbat timpul ca o nepieritoare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre literatură și timp
Timpul e, de fapt, un anotimp,
Prelung, etern, lipsit de remanență,
E-o stare veșnică de permanență...
Timpul este, de-a pururea, răstimp!
De-aceea, noi trăim în contratimp,
Suavi, ne pierdem în evanescență,
Comunicăm sublim doar în absență,
Visând c-o să ajungem în Olymp...
Cu timpul te măsori, când n-ai măsură,
Te lași rănit de umbră și lumină,
Și, Doamne, în a timpului fisură,
Cădem, c-o relativă disciplină,
Despre iubire scriem, despre ură,
Și despre neaua blănii de hermină,
Cine-am fi, Simm, fără literatură?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restitutio in integrum
moto:
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor dispare
--------------------------
V-am oferit un manuscris
Domnule profesor, spre lectură
Cu tot respectul, dacă-mi e permis:
Restituiți-mi opera-n natură!
V-am crezut un tip de anvergură
Nefăcând cu nimeni compromis
Cu tot respectul, dacă-mi e permis:
Restituiți-mi opera-n natură!
Nu mai amintesc că mi-ați promis
Promovarea în literatură;
Drept că uneori și cei mai mari's
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta self respectului
codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari
furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?
se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
să își scrie memoriile fără self respect
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre literatură și viață, adresa este: