mâini şi nas

* * *

Iar ăsta sunt eu când sângele
îmi încolţeşte nasuri
şi îmi pun în locul inimii
un câine lovit de pe stradă
Şi-aud în mâini tremuratul frunzelor
cum strigă de frică
să nu le pun botniţă
două degete
cu care fac loc de cruce
în piept.
Atunci plec în parc
şi mă ghemuiesc pe o bancă
de unde aud
toate
rostopanele pământului
cum mă şterg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De ce m-arunci în apă, să mă-nec
Şi mă prinzi de pântec?
Un peşte mă-nghite, cu sete
Şi m-aruncă de-un perete.
Oare mi-a venit ceasul
Să uit tot ce-a fost?
Pe sus, nu merg cu nasul,
Iar viaţa are rost.
Să-mi urmez visul tare aş fi vrut,
Dar tu mă împingi în necunoscut,
Cu mâinile goale, mă obligi să lupt;
Off! Mare, ce vrei să-mi faci cunoscut?

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inele, inele

o trăsură moale petrecea coconi
le ieşea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
daţi-le celor afoni

cosea litere la cuvinte
cum cârpeşti ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieşea noaptea din minte

inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înţelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A făcut

o întrecere în revistă cu nasul
pe sus prin mestecenii plasaţi
strategic în jurul diviziei
strânse în şiruri frânte pe imensul
platou cu asfalt risipit pe jos
era o întrecere a trupelor trecute
pe un catalog mare aflat în mâinile
cu degete grele care mângâiau
fericite paginile umede cu scrisul
în totalitate dizolvat ca o dulce
armonie arătată de uniformele
negre trecute cu ochiul de general

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul meu

M-am trezit în mijlocul meu!
Val din obrazul drept... val din obrazul stâng...
Pe vârful nasului inima îşi caută un stup
cu fruntea la palmă
să nu-şi vadă îndepărtata apropiere.
Ce ironie!
Îmi trec mâna prin degete!
Dinţii mi-au înflorit... Sunt treaz!
Sunt treaz în mijlocul meu
cu timpanul pe cer răsunând însorit
cu urechea sub mânecă ce ascunde-un sfârşit
cu braţul brăţară la gât răsuflat
şi în mijloc cu mine
adormit şi mirat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nimeni cu mâinile (de)legate voi mai veni
(aromele tale vorbesc despre tine)
cu mâinile bine
legate de-o parte şi de alta a nasului deplasat sincer te
voi iubi eu aşa
cum nimeni nu te-a iubit cu mâinile (de)legate
(aromele tale vorbesc limbi străine)
te voi iubi din
tr-o dată preocupat de cunoaştere şi plăcere
cu mâinile bine
înfipte în tot ce vei fi nu vei fi într-o clipă
a fumului nostru voi veni şi te voi
iubi eu aşa din
mărinimie curată faţă de simţirile mele!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiri false

Am citit undeva că ţi-ai abandonat sânii
Sânii tăi neatinşi
Sânii tăi necopţi
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ţi-ai tăiat nasul
Nasul tău cârn
Nasul tău înfumurat
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ţi-ai pierdut inima
În bătăile aripilor
Am citit undeva că ţi-ai mâncat mâna
Cu care obişnuiai toamna
Să-mi mângâi copacii
Că ai iubit o pasăre
Ascunsă în trupul gârbovit al unui manevrant
Şi aţi înşirat sentimentele pe calea ferată
Am citit undeva că ţi-ai pierdut minţile
În staţia de autobuz
Că ţi-ai băut timpul
Într-o crâşmă de la marginea oraşului

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel McCumber

Când am plecat în metropolă, Mary Mc Neely,
Am plecat să mă întorc pentru tine, da, aşa a fost.
Dar Laura, fiica moşieresei,
S-a strecurat cumva în viaţa mea, atrăgându-mă la ea.
Apoi, după mulţi ani, pe cine crezi că am întâlnit,
Daca nu pe Georgine Miner din Niles – un grăunte
De dragoste liberă, asemănătoare grădinilor în stilul lui Fourier,
Care înfloreau înainte de război în tot ţinutul Ohio.
Diletantul ei de amant o obosise
Şi ea s-a întors către mine căutând putere şi comfort.
Era genul acela care plânge
Şi pe care îl iei în braţe, pentru ca mai apoi
Să-ţi mânjească faţa cu nasul care-i curge
Şi care îşi goleşte mucii pe tine;
Apoi îţi muşcă mâna şi fuge –
Iar tu rămai rănit să miroşi cerul.
De aceea, Mary McNeely, n-am meritat
Nici măcar să-ţi sărut cusătura rochiei.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil, o buburuză şi-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile şi zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristeţea, înduioşarea, încântarea şi alte emoţii înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile şi, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte fiinţe;
Aveam şi eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoşteau fără să îşi privească chipurile;
Observasem că mama avea ca şi mine, aceeaşi lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenuşiu pe tot antebraţul mâinii cu care ţinea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învăţam prima dată să merg şi unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuţe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioşa tot ce e firav, precum o buburuză roşie cu picăţele ca faţa de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului şi spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" şi sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!