Poezii despre mândrie și suflet, pagina 2
Crinul, floarea sufletului meu
Prin piața lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!
E-un carnaval, cu flori și îngeri,
Cu măști hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!
Și cum se-ntâmplă-ades în viață,
Când după inima-i trăiește:
O floare, va rămâne-n piață,
Femeia mândră ce iubește!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beneficiul plânsului
Plânsul mistuie suspinul,
Diluând grija și chinul,
Primenind orice ființă,
Spălând orice umilință.
Prin clocotul efervescent,
Pune balsam pe sentiment,
Dizolvă oful strâns de dor,
Șterge ce nu-i folositor.
Izvor cu picurul prelins,
Destinde sufletul învins,
Taie mândria cu onor,
Deschide cale spre nou zbor.
poezie de Viorica Pop (decembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul națiunii unite
Suntem o națiune puternică, unită,
Din conștiință nimeni nu fură nici un ou,
Fiecare-i mândru de munca lui cinstită.
La risipa scurgerilor guvernu-a pus garou,
Bogăția țării nu mai e ispită.
Plutim pe valul sloganului cel nou:
Suntem o națiune puternică, unită,
Din conștiință nimeni nu fură nici un ou.
Nu vrem în fruntea țării tinerii elită
Ce-au inima curată și suflet de erou.
Cu-ardoare vrem să fie clasa șlefuită
Ce știe să ne ducă falnic spre cavou:
Suntem o națiune puternică, unită!
rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robert Davidson
Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, și-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Și unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam crește puterea
Prin subminarea ambiției altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în fața altor inteligențe
Însemna pentru mine achiziția și totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă și biruitoare.
Aș fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, neliniști, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbușit.
Luați aminte, ghinda
Nu crește stejar devorând alte ghinde.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Petalele hidoase își deschide în suflet, ura
Am încercat s-o smulg, dar nimicită nu se lasă
Atât de mândră e că și-a găsit un loc unde iubire ai sădit odată
Am luat cuțitul cel mai ascuțit și-am reușit să te alung din vene,
Astăzi, din răni, îmi înfloresc poeme
poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pro domo
Întocmai ca un vierme de mătasă
Care-și zidește singur locuință
Din firul său, eu am o năzuință
În al meu suflet să-mi clădesc o casă;
Tot ce-am visat, dar n-a avut ființă,
Ca din pământ aș vrea acum să iasă.
Din amintiri și doruri să se țeasă
Umbrare de ispită și căință.
Pe fiecare zi, în pacea serii,
Căminul meu să suie spre tărie,
Un stâlp cioplit din marmura durerii.
Și gata când va fi să se ridice
Clădirea mea de artă și mândrie,
Nici trăsnetul, izbind-o, să n-o strice.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu te-a înzestrat
Dumnezeu te-a înzestrat
cu un suflet minunat.
Dacă vrei ca să primești
de la viață ce-ți dorești,
învață ca să trăiești!
Alungă din suflet teama,
alungă și îndoiala.
Ca să-ți împlinești speranța
alungă nesiguranța!
Greutăți multe vor fi.
Luptă și vei reuși!
Ai curajul să zâmbești.
La viitor să gândești.
Când fericirea-ți iese-n cale
deschide larg brațele tale.
În inimă s-o primești,
cu tot ce faci să te mândrești.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viața-i pomul.
Nemurirea doar adie,
Mișcă-a lumii grea mândrie...
Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie
Și se-așază pe tristețe,
Așteptând ceva să-nvețe.
Fulgi se-aștern pe inimioară,
Înghețând-o-a mia oară...
A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...
Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mândrie și suflet, adresa este: