Poezii despre medicamente și religie, pagina 2
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începătorului în slujbă
Să fii, mereu, imparțial
Scriptura să îți fie lege
misterul chiar dacă-i total
ea poate să-l dezlege.
De Adevăr fii purtător
la ideal spre a ajunge
pe cel cu duh răzbunător
dă-i sfat să îl alunge.
Împarte drept Cuvântul sfânt
în el să nu pui pleavă
să spui că dincol' de mormânt
e o eternă Slavă.
Fii ferm: păcatul e păcat
prin lacrimi, doar, se șterge
și-atunci slăvitul Împărat
'naintea ta va merge.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Dumnezeu
Am rătăcit scrisoarea către tine mamă
Când tu plecai grăbită, către Dumnezeu...
Am rătăcit, bolnav, și-a ta scrisoare, tată,
Și e păcat, că-i timbru chiar sufletul meu.
O fi prea mare haos, poștașii sunt absenți,
Ori moartea e în grevă și cu birou'-nchis...
Destinatar fictiv, ori angajații neglijenți,
Că s-a întors bătrân, chiar plicul nedeschis.
Poate te-am supărat cândva părinte, tată,
Prea ocupat să te aud cu boli și suferinți...
Am realizat târziu, când haina-ți nepurtată,
O țin pe holul de spital, înlăcrimând și sfinți.
De ce îți văd abia acum un zâmbet obosit,
Că parcă ochii i-am avut închiși, un orb...
De ce doar despărțirea de-un tată chinuit,
Deschide sufletul, în față la al morții corb.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeneaua albastră
În albastrul palpabil, nefericirea este
complementară fericirii întocmai ca
finitul dintr-o stea, care se nașe în infinit.
Suntem Adam și Eva în căutarea
Edenului pierdut, sperând că Dumnezeu
ne poate readuce în acea starea de grație.
E, de fapt, o stare de complementaritate.
Edenul este acum un spațiu gol, invizibil,
și aparent absent, un spațiu în care au rămas
doar cuvintele noastre. În scurgerea timpului și
în cafeneaua albastră cu mese ponosite, noi
bem zi de zi cafeaua ca pe un medicament
amar și încercăm să dăm un sens vieții. Într-un
paradis iluzoriu și absolut real, care este viața pe
pământ, ne iubim cu disperare și muncim, fiind mai
mult sau mai puțin indiferenți. Simțim, totuși, cum
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii atent!
Fii atent în orice clipă
Și nu fă din har risipă
În lucrare fii-nțelept
În purtare fii atent
Căci Satan cel iscusit
E mereu neadormit
Zi de zi, noapte de noapte
Te încearcă, poate, poate...
El te înșeală ușor
Că-i foarte orator
Se așează la cotituri
Cu tava de prăjituri
Și-ți șoptește-ncetinel:
- Hai, încearcă-le nițel!
Ce dulce e lăcomia
Ea-ți sporește avuția.
Îți face viața frumoasă
Îți aduce pace-n casă
Cearta din lipsă provine
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente și religie, adresa este: