Poezii despre medicamente
96 de poezii despre medicamente.
Ura
Ura,-n lume, e o "boală",
Veche, însă uzuală...
Singurul medicament
Este să fii vigilent.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul e medicament
Am scris cândva, cu mult talent,
Că râsul e-un medicament;
Îl poți lua și curativ,
Dar e mai bine preventiv.
poezie de George Budoi din Râsul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însoțind o cutie cu medicamente
Dă-ți seama, sunt chibrituri.
Unul după altul le aprind.
La primul e noapte și umbrele dansează.
La al doilea se arată luna,
la următorul-zorii au și albit podeaua,
și mai apoi, cu înc-o flăcăruie-albastră,
tu aprinzi soarele.
Atunci e dimineață de-a binelea în casă.
poezie clasică de Oskar Pastior din Cuvinte deschise
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Jaluzele deschise jaluzele inchise" de Oskar Pastior este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pandore publicitare
Cumpărăm legume mumificate
Consumăm malignă publicitate
Ne rugăm să primim vindecare
Cu medicamente lungitoare
De durere in icre negre gustate
De capete ce joacă în zaruri
Aruncate pe ecrane în daruri
Cu Pandore frumos colorate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A muri e ca și cum ți-ai lua o vacanță și-ai pleca la Cleveland
Vreau să trăiesc sentimentul morții
înainte ca medicamentele
să-și facă efectul.
Toată viața mea
am simțit căldura
care se-nălța deasupra flăcărilor
lingându-mi fundul.
Am stat deget la deget
cu adversarii mei
și mi-am primit porția de lovituri
cu ignorantă demnitate.
Am verificat adevărurile
precum și miturile.
Am trăit viața
în toată intensitatea ei,
așa că de ce n-aș face la fel când
voi întâlni moartea
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu de vară
ești încins
mă prăjesc
sensibilitățile sunt grade fahrenheit
viața e ardere
tu jar
eu porumb
tradiție
mâncăm iubire pe zile
un medicament al trăiniciei
postludiul libertății
împrejurul nostru e verde
și apele aceluiași climax
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Iarna-mireasa mea bolnavă
Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghițitor.
Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghițit.
Și-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.
Și-n fața morții albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament și nu pot să mă-nghit.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tristețea cea mare, ultima...
Când tristețea cea mare, ultima,
va ucide toate durerile noastre,
te voi urma acolo
cu următorul tren,
nu din pricină că mi-ar lipsi puterea
de-a accepta consecința finală,
dar poate că ai uitat să iei cu tine
medicamentele, o cravată, lamele de ras...
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră de intervenție
Putrezit-a soarele pe cer
domnule Bacovia ce să fac
plouă nu-i nici un mister
și-n acest debut de veac
Domnule Bacovia ce să fac
rană sunt dar și medicament
plânsul tău e însă fără leac
crește-n mine ca un monument
Rană sunt dar și medicament
plouă nu-i nici o rușine
plâng și eu dar totuși mai atent
să nu putrezească soarele din mine
Și măcar o dată-n veac
să recit Lacustră fără trac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente, adresa este: