aspirină

Caviarul

Nu da orzul gâştelor,
Viaţa ogorâştelor,
Aspirină mortului,
Caviarul porcului!

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripa bovină (pamflet)

Această gripă, cea bovină,
N-o vindecăm cu aspirină,
Ci tre' să scoatem, consecvent,
Toţi boii ce-s în Parlament.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (17 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirina

tamponată de un tren accelerat
intră cu apa din paharul transpirat
de emoţia sticlei trecute
prin jetul rece. caut flaconul. mă
uit atent la el. ultima dată
am luat amfetamine
în locul aspirinelor şi
şi mi-am stimulat puternic
sistemul nervos central. răceala
a fost răvăşită câteva ore

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc îngheţate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să îşi încălzească picioarele toate...
Şi au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură şi răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Şi tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Nu-i oglinda vinovată,
Că ţi-e faţa deformată,
Că ai nasul cât prăjina,
Sânii doar cât aspirina,
Că ai ochi cât farfuria,
Plină că-i de păr bărbia,
Că n-ai păr pe scăfârlie,
Că arăţi ca o mumie.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (19 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăverii ( cu endorfine şi nu prea ) Parodie dupa "Primăverii de Şt.O.Iosif"

Această primăvară când mai vine,
Cu-ntreg alaiul ei de nebunii,
S-o ţinem numai in paranghelii
Şi raţia să-mi iau, de endorfine?!
Ce mi-a adus, a crede nu îmi vine:
Doi viruşi, un bacil şi guturai?! -
Că dau de-a azvârlita c-un vătrai,
Şi-nghit tot stocul meu de aspirine!
M-a prins în casă numai c-o grisină
Şi-o biată gură de rom jamaican.
Vorbit-am astă-vară c-o vecină:
În loc să dăm banii pe aspirină,
Să punem amândouă termopan!
Ea s-a opus, eu stau în carantină!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-mi bisturiul

Adu-mi bisturiul
Nu-l mai văd în trusă
Închide fermoarul
Peste biata husă

Nu mai operez
Lipsă toate cele
Meseria noastră
Plină de sechele

Banii sunt pe muche
Stăm iar rău la plasmă
Nu-mi da aspirine
Dacă zac de astmă

Spune-i să-şi aducă
Pansament de-acasă
Am rezerva goală
Şi lor nu le pasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină estivală

În port, niciun vapor,
Şi-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...

Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Şi de poveşti neterminate,
Din Orientul plin de soare
Şi maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic —
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...

În port e linişte,
Şi-n zare —
Tot linişte (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai ţipă
Şi macaralele-au tăcut,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când punea mâna pe pix

Poezii de trei parale
Înclinau balanţa-n jos:
O reţetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;

Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix

Vinovat ca un sindrom,
Înghiţea la nopţi şi zile
Aspirine şi pastile
Şi iar apărea c-un tom!

Dar în urmă numai praful
Se-aşternea în strat subţire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o răceală teribilă

Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea ştie că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n duşmani ai vieţii
Şi produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag şi intermitent capul.
Tristă condiţie pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.

La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simţit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.

Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!