Poezii despre minciună și nerușinare, pagina 2
Balada inimii
Frunzuliță verde pal,
Mâine intru-n Hospital!
Și iar verde de dudău,
Însă, luni va fi mai bine!
Medici mulți, minți iscusite,
Toți purtând în mâini cuțite,
Ace, ață, fierăstraie,
Drept pe stern vor să mă taie!
Săracă inima mea,
Nu-i mai merge-o balama,
Și-mi vor pune cei din York
Valvă proaspătă, de porc!
Voi fi bine-n scurtă vreme,
Dar, prevăd ceva probleme,
Căci, după-ntâmplarea asta,
Vor fi certuri cu nevasta!
Ea-mi va reproșa, socot,
Că-mi bag râtul peste tot,
Că mă port fără rușine,
Sau sunt beat ca... știți voi cine!
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Contevici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compozitor
O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca și cum libretist n-o are
Sau n-ar avea și el răsunet.
Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.
Prozaic poate fi chimist
Ce din soluții se compune
Și proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.
E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este șotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echitate
De ce s-a inventat criteriul?
Aveți vreo explicație la reușită?...
M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită;
Era "inspector"... și-ncă-și mai făcea liceul.
Ineptul, leneșul din facultate
L-am zărit la televizor; mare director
În minister, sectoru' "Integritate"(?)...
Pierdut printre minciuni, nerușinat, un impostor.
Mirela, veșnic o neostoită,
Cu gând nebună la desfrâul din amor,
La "Adopția copiilor pe țară" e numită...
Sătulă de autohton, e din buget, tot la "exterior".
Ce bine-mi amintesc de-o umbră de coleg,
Insuportabil de un prost dogoritor
Și-nalt... la rău și-n șmecherii un bun strateg...
Pe "merit" a ajuns ambasador(?).
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-nvățat măicuța mea
Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.
Multe m-a-nvățat măicuța,
Împreună cu tăicuța.
M-a-nvățat, cum spune sfântul,
Cu exemplul și cuvântul.
M-a-nvățat ce se cuvine,
Ce e rău și ce e bine,
Ce e viciul și virtutea,
Libertatea, servitutea,
Ce-i credința și păcatul,
Ce-i copilul și bărbatul.
M-a-nvățat ce-i omenia,
Ce e cinstea și hoția,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine
Vorbiți în gura mare,
ne arătați destine,
cu prea multă emfază
vă dați învățători,
ieșiți pe sticlă seara,
vorbiți fără rușine,
ne explicați ce-i viața,
cum trebuie să mori.
Aveți păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersați cu alții,
zicând că-s de la voi,
însă o știm cu toții,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeți că sunt noi.
Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și n-aș mai vrea minciuni din alte ere
Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâția de ani se ține scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără rușine
Îmi calcă umbra peste tot și pare
Dacă te uiți din far că suntem unul
Cu aripi din țărână târâtoare
Având același înțeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămașa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări și țări nelămurite
Și m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Țigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună și chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranțe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranțe
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâieri de foc
Ce vremuri de criză! Ce de nenoroc!
Zadarnic picătura de voință...
Incinerând această lume...-n loc,
Ne vom zidi cenușa-n suferință.
Se zbat în noi furtuni, vulcani, cenușă.
N-avem cui plânge... Umeri nu mai sunt.
Doar către Cer ne-a mai rămas o ușă.
Ne sapă-n suflet fiecare vânt.
Avem o schijă-n inima ce plânge,
Pulsând speranțe, vise, adevăr...
Dar moartea parcă tot mai mult ne strânge,
Iar eu duc grija pentru-acest popor.
Aici, la noi, încă domnește ura
Și focul vieții mi-a pârlit lumina.
Îți simt pe suflet, iar, mângâietura.
Dar, vezi, cine să-mi ude rădăcina?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homo politicus
În aste vremuri, totul e pe dos;
Homo politicus vrea doar un os
Și de afaceri mari nu poa' să-nvârtă,
S-ar mulțumi, ce-i drept și c-o ciosvârtă.
Homo politicus e-un mincinos,
Dulpicitar, fudul, cu obraz gros.
Cameleon, culoarea își preschimbă,-
Dintr-un partid în alt partid se plimbă.
Mânat de-același interes meschin,
Să-și umple contul gras, să fie plin,
Migrează iar s-ajungă-n sfatul țării;
Rechin, ce-adulmecă sângele mării.
El trage precum musca la arat.
Din patru-n patru ani e exaltat.
După alegeri, de-i victorios,
Stă-n parlament, blazat și somnoros.
Și doarme patru ierni și patru veri
Îi scoate-alegătorului albi peri,
De bietul om, confuz și cam scârbit,
Merge la urne mai aghezmuit.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș... la propriu
E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbați
Prin pușcării închiși; din nazuri
De procurori, de juji... legați
Atâți nevinovați spășesc;
Sunt pedepsiți pentru nimicuri
Și-o țară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de știri, de plicuri.
... Iar un pungaș, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Și-al tău moral și material...
E plâns de hoți de-ai lui, în hoarde.
Ah Doamne, oare acestă țară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptății-n lume, blestemată?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem săraci
Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre minciună și nerușinare, adresa este: