Poezii despre nefericire și superlative, pagina 2
Când vei înțelege nimicul ca alternativă
(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât să umezești un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îți bate inima
nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai ciudată creatură de pe pământ
Ești asemenea unui scorpion, frățioare,
trăiești în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Ești ca o vrabie, frățioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Ești ca o scoică, frățioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Ești înfricoșător, frățioare,
cum este gura unui vulcan stins.
Nu unul,
nu cinci
din nefericire sunteți milioane.
Ești ca o oaie, frățioare,
când ciobanul își ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
și alergi, aproape mândru, către cuțitul măcelarului.
Vreau să spun că ești cea mai ciudată creatură de pe pământ
mai ciudată chiar decât peștele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui
ca un animal bătrân și învins
să își lingă rănile
să tragă țărână peste orele scurse
atât aș vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creștet
să se ghemuiască în durere
să își urle trecerea
de pe fața mea
atât
doar atât aș vrea
să-l văd cum se întoarce
cum își linge rănile
cum trage țărâna
ah!
timpul
da
timpul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deprimare
Desigur, disperarea nu este prietena ta
Și nici vrăjmașa ta, de aceea nu trebuie să o condamni!
Ea este creditoarea ta persistentă; iar tu?
Tu ești jucătorul, iar miza este sufletul tău.
Ai pariat pe idealurile tale din nefericire,
ai pierdut. Ai renunțat la ultimul petic de spirit,
cea mai scumpă îmbrăcăminte; ai plătit pentru asta cu tot ce-aveai,
inclusiv cu sentimentele și credințele tale. Era de așteptat așa ceva?
Ea este creditoarea ta, încetează să te mai întrebi
cum arată în realitate. O, dacă totuși insiști să o vezi,
la noapte va fi aici o mică lampă, este șansa ta să o întâlnești
față în față tu deznădăjduit, ea neîndurătoare!
poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn pentru soare
Soare! Îmi plac razele tale,
Garoafă-aurie cu multe petale,
Tu a mea față-mi veselești
Când pe mine mă privești.
Și parcă, cu-a ta lumină-mi spui
Că tu ești al nimănui,
Că n-ai prieteni, n-ai dușmani,
Și ai milioane de ani.
Toată lumea te iubește,
Soare trist, nemuritor,
Adu-ne-o rază de speranță,
Pentru-al nostru viitor.
Adu-ne fericirea și iubirea, soare!
Fă din lumea asta o mare sărbătoare,
Ajută-i pe cei nefericiți,
Mântuiește-i pe cei părăsiți.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie singur printre umbre
băiete,
nu lăsa gurii tale de celuloză
rostirea degeaba,
îți va geme urletul
cuvintelor interioare
udând cu cerneală de clipă
nefericirea unui timp zăvorât,
când s-or zidi toate la singur Dumnezeu Tatăl,
tată,
sunt bătrân, sărutmâna dumitale
mama are osteoporoză
nu mai poate ridica să-ți verse voma
din ligheanul cu ebrietate
sângele cristului te așază pe crucea beției
tot mai des,
invers
făceai o beție cruntă
cu laptele mamei tale,
ironic decedată de inimă
când de fapt îi urla
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Egoistul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viață cum te știu,
Adio, suflul cel mai viu,
Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai știut ce ai avut
Și ai întors ce-i cuvenit
Să-ți stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Așteptai flori spre Golgota.
Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motanul Ares ...
Eu sunt motanul Ares, războinic de temut,
Sunt înarmat cu colții și ghearele-mi ascut.
În lupta mea de veacuri, cu neamul guzgănesc,
Sunt gata-n orice clipă pe el să năpădesc.
Cu ochi mijiți, la pândă, ca orișice iscoadă,
Pe nimeni nu lasă-voi să mă calce pe coadă...
Privesc cu jind la păsări ce zarvă fac în pom,
Bătând din coada-mi lungă, în ritm de metronom.
Nefericit sunt Doamne că n-am aripi să zbor,
Să dau iama prin cuiburi, când ele fac sobor,
Ori mic să fiu, cât ața întinsă pe-un mosor,
În gaură de șoareci ușor să mă strecor!...
Știu că-s gânduri aiurea și mă fac cocoloș
În a stăpânei poală, visându-mă "cocoș"
M-am împăcat cu gândul, că-n loc de prada mea,
Voi ronțăi pernițe, tihnit, pe canapea.
Făcute-s pentru mine din carne și ficați,
Ca eu cu toți guzganii să ne avem ca frați.
Dar cine vrea războaie?! Mă jur pe Dumnezeu
Că cel mai bine-mi șade, culcat, sub șemineu!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nefericire și superlative, adresa este: