nefericire şi timp

Lady Blues

m-ai învăţat să dansez pe cerul înstelat şi plin de speranţe fără temei,
paşii noştri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanţilor legaţi de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopţile incandescente, având gustul şampaniei amestecate cu sânge.

m-ai învăţat să cânt în preerie când animalele îşi căutau pereche iar oamenii îşi alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne şteargă paşii ca un duşman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a aşezat ca un covor fermecat între iubire şi banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrăţişarea ei nu e de ajuns.

m-ai învăţat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinereţea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
şi frunzele îşi ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.

la sfârşitul unei zile în care nu eşti,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.

poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă de dor

CENUŞĂ DE DOR

Prin vise, cu braţe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud şi acum timidele şoapte
Ce-şi duc ecou în poeme nescrise.

Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranţa cu iubirea
Să-mi învăluie tristeţi lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.

Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.

În maramă adun cenuşa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era frumos

Să citeşti versuri la masă
Sau oriunde în atelierul artistului.
Cel mai important lucru, pentru a ajunge
La gradul corespunzător.

Cu o cană de vin în mână,
Aşa e mai elegant,
Cu capul ridicat trufaş
Să te concentrezi cu o privire dirijată
Deasupra a tot şi a tuturor,
Să citeşti vesel-amar
Despre o dragoste nefericită,
Despre viaţa ta
Care chiar în acest moment
Pare a fi o jucărie
În mâinile mulţimii.

Să prinzi privirile uimite
Ale artiştilor şi poeţilor pe jumătate beţi
Şi să fii cea mai trează dintre cei treji,

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi şti.

Frunzele se schimbă – şi florile, şi fluturii,
Şi după ani şi ani rămân aceleaşi, aceiaşi.

Sânul mării se înalţă suspinând spre lună,
Dar luna şi marea rămân întotdeauna aceleaşi

Ca şi-n alte vremuri, copacii stau încordaţi şi singuri,
Şi extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.

Tu vei fi tu însuţi,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiţi.

Marea respiră, prăseşte sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă şi sfârşit de lume:
Şi marea-i o permanenţă a schimbării.

[...] Citeşte tot

poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nefericit

nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele şi lună
timpul devine tiran aspru şi zdrobitor.

nefericirea distruge reflecţii albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofileşte mintea ca florile-n glastre
muşcă din vraja cerului infinit.

nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenuşe semeţii de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.

nefericirea are toate faţetele dure
se cuibăreşte des în suflete de săraci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna versus noi, care nu vom mai dormi niciodată împreună

Stau aici, eu, demolatorul romantismului,
gândindu-mă la tine. Oh, îmi pare rău
că te-am făcut nefericită, dar nu puteam face altceva,
trebuia să fiu cumva liber.

Poate că lucrurile ar fi stat altfel
dacă ai fi rămas la masă sau mi-ai fi cerut
să ies cu tine afară şi să privim luna,
dar tu te-ai ridicat şi m-ai lăsat singur cu
ea.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michaela

acuş o să arăţi ca schela
michaela
cura de slăbire din ultimul timp
un fel de a face nimic
te-a subţiat totuşi
un plic
eu ţi-am trimis încă de când
erai o balenă
imensă albastră şi te ceream de femeie
de serviciu supra
ponderală aşa
cum ai aflat în mediul marin
în şedinţele de parti-pris ce-au urmat
o cale nefericită
cu valuri în-frânte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de nopti destramate

când mi se face dor de morţii mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.

tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalţi Dorneni.
absenţa lui nu doare, nu apasă.
ştiu că în veşnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopţile.

apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
şi înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.

vulturii înălţimilor mă însoţesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...

poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ora aceasta nu ştiu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al vremii

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

M-ai trezit plângând un gând
din viitoarea mea nefericire
ca să-ţi alin fiind, durerea,
prin conştient inconştient.
Secunda primitivă s-a ascuns
într-o dimensiune pururi viitoare
punând distanţă între ape
acele trei globule surde, de pământ,
ce devenite roşii prea devreme
au relevat privirii tutelare
cum un hormon îşi naşte neuronul
prin însumare fără de consens.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!