Poezii despre nuditate și suflet, pagina 2
Cu sufletul neîmpăcat
Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C-aș fi dorit să vă mai văd odată
Pe tine dragă mamă-ntregul sat
Pe surioara mea, pe tine tată.
N-a fost să fie-așa, destinul crud
Mi-a spulberat visările cu gloanțe
Și simt răceala crivățului nud
Ce mi-a secat izvorul de speranțe.
Prin pâcla morții încă-i mai disting
Pe-ai noștri depărtându-se de mine
N-aș vrea, dar iată că, încet, mă sting.
-Primește-mi Doamne, sufletul la tine.
Deodată mă trezesc și simt cum zbor
Peste câmpul ce geme de durere
Și tot mai sus mă-nalț și mai ușor
Mi-e duhul fără trup și mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Burdușel (2008)
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petec de gri
Cerul este un petec de gri,
Cu atomi îngrămădiți unul într-altul,
Atât de îngrămădiți încât
S-au revărsat în sufletul meu,
Desenând nudul singurătății.
Și plouă în mine particule de lacrimă
Și în labirintul tăcerii sunt doar eu.
Ecoul singurătății doare,
Flutură ca un doliu de gri.
Nopțile sunt pustii...
Matelotul gândurilor
Aruncă visele peste bord...
Bate un clopot ritmul
În balansul valurilor
Atac de cord.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai poți pierde?
ce mai poți pierde
ca să nu te doară ființa
cea ridicată întru libertate
deasupra propriilor tale vreri?
finitudinea, când timpul și-a retras
toate ecourile anotimpurilor dragostei
ce sonorizau infinirea, visele de ieri
ce mi-au băut sufletul mut
aurind pustiul nopților, nisipul
în care mi-am cioplit statui de lut,
nepământenile iubiri, ce mi-au tulburat
ordinea în care-am fost înscrisă,
șirul de vieți ieșite din trupul nud
rămas doar cu umbrele, lumina
în rotocoale intrată prin pâlnia cerului
în mine și modulându-se ca o flacără,
cumințenia vieții sângelui din firide roșii,
catifeaua ochilor, ascunsă după fructul rotund,
amurgul, când cerbul în rut mi-alerga
înflorirea, pe tine, iubite-minotaurul meu
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima dulce-amară
M-am dezbrăcat și-am așteptat
Să mă adune muza-n pat
Din vuiete din lumea mare
Pe aripă de împăcare.
Și m-am gândit, m-am tot gândit
În visul fără de sfârșit
Cum, Doamne, raza ta cea bună
Se zbate-n dragostea-mi nebună?
La pieptul meu e o nălucă,
O altă dulce muză urcă
Să-mi pună ochi de piatră rară
În inima dulce-amară.
N-am să lovesc pe nimeni, jur
Am sufletul curat și pur
Să pot iubi în poezie,
Nu o femeia, ci o mie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou sigilat
Ne-am ascuns în pădurea cu brazii brumați
Oglindiți într-o apă cu luciu de vis
Și căsuța de lemn cu ecou sigilat
Ne era și refugiu și dulce abis
În hățișul de-aice, departe de relele guri
Și departe de ochii haini ce mereu ne pândesc
Savurez nuditatea nespusă a durilor nuri
Și adâncul din tine etern, nevăzut, femeiesc
Nici un suflet de om mii de ani împrejur
Numai noi amândoi și pădurea cu brazii brumați
Și căsuța de lemn pe fundalul seninului sur
- Peste apa tăcutului lac cu ecou sigilat
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-al tău contur...
Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul
Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.
Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul
Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?
sonet de Ionuț Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul mov
M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.
Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă
În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude
resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scena speranței
lui Viorel, Roxana, Miruna și Diana
viața mea este numai iubire
tu ești cel ce trăiește în ea
destinul a strâns lumini în privire
să lumineze pururi calea mea.
trecutul meu e-o vastă amintire
n-am crezut că ține cântu-n piept
îmi este alean să nu-mi ies din fire
este o călăuză pentru drumul drept.
în nopți sub clar de lună chitare aud
fac o serenadă pentru sufletul meu
să îmbrace dorul să nu umble nud
pe scena speranței să cânte mereu.
mă îngână vântul prin ramuri de dud
inima îmi dă curaj în momentul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
XVI
O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
și barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuțite
se întretaie peste vântul de aur
și se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.
Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-și caute cuibul negru sub acoperiș.
Și barza albă,
tăcută și bizară,
atât de-absurdă și de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniță.
XIX
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nuditate și suflet, adresa este: