Poezii despre obstacole și suflet, pagina 2
Anotimp de convingeri
viața curge lin cu blânde înțelesuri
armonii în lumină umplu sufletul meu
tot destinul scump e așezat în versuri
cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu.
cu vise și speranțe cuceresc universuri
m-am înfrățit cu stele cu mândri luceferi
gândurile mele străbat munți și șesuri
în lacul de smarald zâmbesc pe nuferi.
cu Dumnezeu în suflet viața e miracol
cuprind în profunzime lumea plină de îngeri
am petrecut senină sărbători de spectacol
pentru cei sărmani am aflat înțelegeri.
lumea mea-i deschisă fără nici un obstacol
primesc înțelepciunea cu divine convingeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tai lemne
Glasul tău e tot acolo
Unde florile nu mor,
Mașinile gri nu au loc de parcare...
Cu sufletul mov,
Speranțele verzi,
Visam numai stele.
Tu de ce nu crezi
În inimi?
Obstacole caut,
Diamante vânezi,
Privirea aceea
Era pentru mine?
Cu sânge te vreau,
Cu zâmbete fugi,
Pastelele și gofrele
Sunt mai gustoase
Decât slănina.
Într-o zi sufletul tău
S-a pierdut pe o bancă înghețată.
Eu am aflat
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poduri emotive
Peste provocări și manii
Peste obsesii și ostentații
Să stabilim intrinsec
Degrabă și afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane și oameni
Între ființe și făpturi
În domeniul practic
În mod realist și destoinic
Pe traseul conștiinței
Relații pure și imaculate
Ca între sisteme simpatice
Și cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole și sincope
Peste prăpăstii și hăuri
Între suflete și suflete.
poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoici moarte pe carena navei
Navighez pe ape cu curenți puternici,
Iar Trecutul apăsător îmi pune piedici
Depunând scoici pe carena navei mele, deci:
Multe mirosuri de carne înoată-n apele marine, reci,
Ale sufletului meu.
Valuri mari îngrămădesc, valuri înalte rostogolesc
Lipitori moarte pe destinul omenesc
Îngreunându-i libertatea de mișcare!
Aruncă lesturile-n fiecare zi,
Până când uitarea te va acoperi!
Pentru că eu sunt viu, iar tu ești mort;
Mă legi de mal, eu năzuiesc spre-alt port,
Acolo-s așteptat de Ziua mea!
Desprinde-ți lestul! Din urmă vine-o noapte rea,
Ai nevoie din pupa de vânturi sunătoare
Și de-o asietă* corespunzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Clopton Lanier, 1842-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome peste amintiri
Iubirile mele au cântec interior
n-au corzi vocale,
dar au taine ascunse
în care sălășluiesc frumos.
Trăirile lor topesc orice obstacol
și nu se sfârșesc,
se zidesc în piatră și se înconjoară
de cetățile înalte ale sufletului,
trec peste pod apele învolburate
și ajung în ținutul fermecat.
Nu se lasă niciodată furate
de iernile lungi cu nopți friguroase,
doar salcâmii și teii înfloriți
risipesc arome peste amintiri
ca un dar de neuitat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru un umor sănătos
Dă-mi, Doamne, digestie bună și, totodată, ceva de digerat.
Dă-mi un trup sănătos și umorul necesar pentru a-l întreține.
Dă-mi un suflet simplu care știe să se bucure de tot ce este bun
și care nu se înspăimântă lesne la vederea răutăților,
ci, mai degrabă, găsește mijloacele de a pune lucrurile la locul cuvenit.
Dă-mi un suflet care nu știe ce-i plictisul, bombănitul, oftatul și lamentările,
nici stresul în exces datorat piedicilor puse de-acel lucru numit "Eu."
Dă-mi, O, Doamne, simțul umorului pentru a găsi în viață puțină veselie,
veselie pe care să fiu în stare s-o împărtășesc cu alții.
poezie de Sfântul Thomas Morus,alias Thomas More, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară prin suflete
E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau să plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește să trăiască.
În pustiul din noi, mă amestec și eu și las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.
Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!
Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegie
Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.
Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Și să primească hrana ta.
Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă ști să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.
Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Și soarele va invada destinul tău.
poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu
Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.
Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.
Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.
Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea credinței
am închis cu lacăt lada cu regrete
provoacă suferință și disperare
alungă din suflet stolul de egrete
mă ține departe de a vieții izvoare.
am vârsta la care nutresc victorii
nici un obstacol nu a să mă oprească
să cuceresc iar valea cu prigorii
să nu las vulturii să le gonească.
minunea glasului de orgă mă seduce
se întâmplă sub cupolă-n catedrală
credința mea la Dumnezeu mă duce
mă face împlinită în formă ancestrală.
muzica și poezia eterne-s ca universul
cu lumină îngerească împodobesc versul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre obstacole și suflet, adresa este: