Poezii despre obstacole și suflet, pagina 3
Sfat la o răscruce
Prietenul meu tânăr, pleci acum...
S-atâtea căi în fața ta deschise
Spre ținte reci, concrete or spre vise,
Cu piedici sau încurcături - duium!
Te înzestrez cu-aceste legi nescrise:
Restriști, dureri vei înfrunta pe drum,
Dar tu să nu le-mpărtășești nicicum
Cuiva; în suflet să le porți închise!
La bucurie doar, poftește lume,
La chef, la sărbători lansează glume,
Când toți în jurul tău sunt fericiți
Păstrând necazul numai pentru tine
Renume dobândești ca om de bine,
Lipsit pe veci de-amicii... ipocriți!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optimism înflăcărat
sar peste obstacole precum un atlet
în baie de raze topesc pesimismul
drumul speranței pornește din suflet
cu voință de putere dezvolt romantismul
am umplut cu poeme golurile vitale
cu spiritul ambițios vizionar
avalanșa de gânduri se așterne în cale
chem din depărtare visul meu hoinar
mă îngrijesc de flacăra iubirii mele
să ardă-n armonie suspinul mâhnirea
stoluri de dorințe se avântă spre stele
în viață să-mi aducă succesul strălucirea
versific toamna asta cu mândre imortele
versul fracturat l-am legat cu atele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire extremă
știu că viața mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
știu că port în suflet freamăt cordial
și-n inimă pulsează fericirea extremă.
visez viitorul în forma ideală
bătrânețea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.
splendori de viață le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credință sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aștri prieteni care mă alintă.
extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele rămân pe ramuri și iarna
De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare și fără dușmănie,
încât m-am biruit și am trecut mai departe.
Am suferit și înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depășit întotdeauna obișnuitelor obstacole
și nu m-am depărtat de moștenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înflorește și se scutură,
fructele rămân pe ramuri și iarna
semințele lor încolțesc de fiecare dată lăstari.
Eu gust dulcele și amarul cu buzele arse
și-l invit și pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea ascunsă a cunoașterii nu rămâne așa...
Fiecare poartă sămânța ce răsare din cuvânt
și iese-n afară sarea pământului.
Nu se întoarce din drum, merge până la capăt,
deschide ferestrele nopții să zâmbească stelele,
își umple inima cu strugurii sufletului.
Nu se știe învinsă, caută piedici pentru depășit,
învată să zidească cuvintele în poeme înalte.
La sânul ei dorm crinii înfloriți
cu clopotele lovite de tăceri.
Chiar dacă fac popasuri pe drumul înserării
copacii mă însoțesc urmărind norii,
păsările sunt rare și tot mai mute,
toată suflarea așteptă crepusculul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.În laboratorul sufletului
se scurg din cer vise desferecate
cu nimb de lumină din stele croit
mintea se umple cu gânduri fermecate
ca un răspuns karmic la tot ce-am trăit.
la răsăritul soarelui se nasc pofte de viață
dorințe de-a iubi în inimă tresaltă
transparența simțurilor se citește pe față
la armonii lucrează conștiința înaltă.
în laboratorul sufletului experimentez
idealuri și esențe în culori de curcubeu
în epubrete de lumină vise dragi păstrez
trec printre obstacole cu avânt de Orfeu.
pentru îndumnezeire crezul îl înobilez
când sacralizez iubirea îl bucur pe Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magica speranță
uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munții cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor și sfătos
obstacole în cale sunt mari ca niște stânci.
vreau aripi ca să zbor spre infinit
veșnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viața mea și de-a fost desuet.
trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristețea s-a înfipt ca o schijă
și spiritul meu geme cu dureri la picior.
speranța mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre obstacole și suflet, adresa este: