odihnă şi timp

Lună plină

Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Şi mă faci să număr ceasuri.

Lună plină, tu, mireasă
A poeţilor aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Ţintuită la fereastră.

............................

poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloc de vară, Tobago

Pe plaje largi pietre solare.

Arşiţă albă.
Un râu verde.

Un pod,
palmieri galbeni pârjoliţi

în grădina de odihnă a verii
aţipind în zile lungi de August.

Zile pe care le-am păstrat,
zile pe care le-am pierdut,

zile care au devenit prea mari, ca fiicele,
braţele mele ocrotitoare.

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un premiu... (acrostih)

Lucrând în mină zi şi noapte
Eşti uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E şi firesc dac-ai muncit.

Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ţi un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viaţa unei noi idei.

acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, zâna albă a anului

Îmbrăcată-n alb veşmânt
zâna albă se arată.
Se aşterne pe pământ
şi e tare minunată.
Cu plapoma ei pufoasă
semănături înveleşte.
Sub hăinuţa-i călduroasă
pământul se odihneşte.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul meu

Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
şi încâlcit
e vina mea
şi a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Toma Caragiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tau

Şi-n lumea asta sufocată
De-atâtea suflete ingrate,
În care aeru-i mai scump
Decât o sută de păcate,

Mi-e umbra singurul prieten
Ce încă nu m-a părăsit
Şi cutele adânci pe frunte
Vădind că timpul n-a murit.

Doar chipul tău se odihneşte
Surprins pe-a ochiului retină.
În lumea asta-ntunecată
El îmi e singura lumină.

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De apoi

Va veni
Si ziua aceea
In care ne
Vom odihni
Pe margine
De Eden

Intre cringuri
Cu miros de
Ploaie tinara,
Rasfoind
Cartea dintai
A perpetuarii
Noastre
Prin veacuri…

poezie de Luciana Vaughn
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne!

O, Doamne! Cer iertare, aş vrea acum să mor!
N-am şaisprezece ani! Dar viaţa mea-i amară,
Şi inima mi-e tristă, speranţele nu cobor
Şi fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!

Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Şi lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acord cu anii fugari

Ninge în fiecare dimineaţă,
oraşul se odihneşte în liniştea zăpezii,
iluzia singurătăţii în marş triumfal
străbate străzile pustii,
mi-am pus în păr
petale de trandafiri albi
păşesc cu paşi resemnaţi
în acordul ritmic
al unui baston încovoiat de ani.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă în doi

Ştiu că după
douăzeci de ani
vei veni după mine;
dar mai ştiu că pe o faţă
a crucii voi fi eu,
iar pe cealaltă – tu!
Şi mai ştiu că
voi simţi
cum dalta
îmi va scrijeli
oasele
cu pielea ta.

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!