Poezii despre poezie și vagabondaj, pagina 2
Lacrimi de vers
privesc cu ochiul frunții ca un ciclop
veacul amăgirilor cu munți de speranța
am înfipt în glie rădăcini ca un plop
frunzișul de gânduri să capete nuanță.
îmi extind destinul în magic Univers
în palmele căuș să adun stele
din inima credinței curg lacrimi de vers
mă spovedesc la Lună cu păcatele mele.
îmi reproșează că n-am iubit destul
lumea aceasta cu demoni vagabonzi
de zei incompetenți pământul e sătul
și tremură lumina în îngeri pudibonzi.
sufletul se zbate în carnale corzi
Doamne iertarea te rog să-mi acorzi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vagabond
Toamna are ceva-n comun cu sângele meu
Anumite maniere, o stare, un anume clișeu;
Inima mea-i o rimă pentru tot ce se pierde, pentru tot ce-i târziu,
Ținând pasul cu-anotimpul, în galben, în violet, în sângeriu.
Frunzele roșii de-arțar prin venele meu curg
Asemeni unui sunet de corn stingându-se amurg,
Iar sufletul-mi însingurat se-înfioară când vede, valuri,
Străvezii ca un fum florile-înghețate pe dealuri.
În Octombrie sângele țiganilor dă în clocot,
Ceva mătăsos, trist și urgent se insinuează peste tot;
În flăcări pe fiecare culme
Ne strigă, unul câte unul, Octombrie pe nume.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Regăsire" de Valentin David
De rătăcești prin ploaie ca nebunul,
În asfințitul negru-cenușiu,
Am să-ți aduc o sticlă de rachiu,
Că știu că nu te-mpaci deloc cu vinul.
Așteaptă-mă și tu, lângă-o băltoacă
Mai mare, să îmi fie ca reper!
Ți-aduc și-un pic de sare și piper,
S-arunci în stropi, când ploaia te atacă.
În parcu-n care bântuie strigoii
Castanilor cei dezgoliți de strai,
Eu zic, cu vagabonzii câini, să stai,
Să-ți treacă de urâtul greu al ploii!
Și pe sub streșini, umbra să nu-ți treacă!
Umbrelă n-ai și ești în pardesiu.
Eu mai întârzii, că-i așa pustiu
Și dacă nu mai vreau să vin? Și dacă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem erect
s-ar putea crede că toți copiii din flori
sunt făcuți prin fotosinteză și că
se poate chivernisi iubirea
punând-o deoparte pentru zilele negre
sau c-ar fi deajuns să spui stereotipic cuvinte
convențional tandre
ca rugăciunile bălmăjite în grabă
s-ar putea crede că toți nervii
complotează în sintonie cu virtuțile
să le prefacă în vicii
și că a fi poet este un handicap
un suferind de vreo boală precum cele venerice
ori un creion înfipt drept șiră spinării
deget mereu prisosind
s-ar putea crede că poți fi erect doar stând mai întâi
îndelung smerit într-un sine golit
dar
până la urmă
ne ținem de cuvinte chiar și tăcând
ca de bastoane supraelastice
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești perfectă
Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în decor ecomiastic
În valea cu poteci îngândurate
Și vechi unghere fără de substanță,
Răvașe vieții scriu pe lângă plopii,
Ce anonim împart căte-o speranță.
Tăcute versuri îmi străbat trăirea,
Dând semne c-au creat un univers,
Prin ierburi vagaboande saltă greieri,
Într-un dispreț total și fără sens.
Vâslește vântul peste o petală,
Trecând prin anotimpul alegoric,
Nu voi lasa să plângă sau să piară,
Verbine ce-nfloresc fantasmagoric.
În nopțile acestea de septembre,
Gonind spre dimineți neprihănite,
Aștept ca-n prima zi de sărbătoare,
Să stâmpăr setea orelor cernite.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Serghei Esenin
Mestecenii-au încărunțit
De mult prea multă așteptare
De când, Serghei, tu te-ai grăbit
Să-ți iei nemoartea-n buzunare.
În stepă s-a mai copt țărâna,
Sau poate numai mi se pare
Și-mi cade în neliniști mâna,
Când cerc s-aprind o lumânare.
De flori m-ating mai cu sfială,
Ca de o binecuvântare,
Iar dacă masa-mi este goală,
Să nu lipsească vinul tare.
La cârciumă - aceeași lume,
Ca la o mare sărbătoare.
Într-un decor... (nu-l spun pe nume)
Se varsă viața în pahare.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mai vrei sa zbori?
Aș vrea să știu că nu mai știi
Doar fraierii fac nebunii,
Mai râzi?
Oamenii nu vor să creadă.
Tot ce-am văzut era minciună,
Când am zâmbit
Doar voie bună.
În rouă, inimile merg în vacanță.
Minunea mea din altă lume,
Prea mult zâmbeai și fără glume.
Ai pornit sângele la vale
Eu te... tu vrei senzații materiale.
Cu cauciucuri te-am cunoscut,
Iluzii multe ai vândut
Dar ca o zână fără zmei
Împărțeai inima în trei.
O cizmă este prea banală,
Iar Burebista n-a prea fost la școală!
Ciocolata belgiană e cea mai bună,
Păcat că vine în ambalaje mici
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
În căutare este ceva din disperarea
Înecatului, oceane de hârtie,
Versuri scrise pe foile neantului,
Eu caut, tu cauți, el caută,
Ne alege Diavolul sau Timpul,
poate Domnul,
mai știi, un cititor atent la virgule,
ieri mi-am pierdut inima pe scări,
astăzi, cheile de la ușă,
mâine va fi pauză de curent,
apoi totul va reveni la NORMAL.
Caut un vers ca pe Sf. Graal,
Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră,
Dau peste mere și pere,
În Piața Matache Măcelarul,
Vagabonzi, oameni și câini autodidacți
Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului,
Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă,
Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poezie și vagabondaj, adresa este: