Poezii despre posibilitate și schimbare, pagina 2
O fată capricioasă
S-a schimbat, a devenit capricioasă,
nu-i mai încap ifosele în mișcări
încearcă totul sau nimic,
clipele i se năpustesc peste gânduri,
și se încruntă când ne ia peste picior.
Proprietară a ochilor verzi
se simte obligată să-i plimbe necontenit
pe fețele noastre trase de căldură
cu remarci pline de sarcasm.
Are un decolteu îndrăzneț pentru aspiranți,
dar nu dă posibilități de apropiere
doar bretelele rochiei
mai cad din când în când
în semn de nepăsare
și sunt ridicate nervos
cu priviri șirete.
Lumina curge
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocuri
Prin jocurile noastre, știu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile și tot ce zboară,
Feline albe, câini și iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ți ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-și plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă șchiopii cei mai triști,
Cu soarele spre asfințit,
Ca cei întregi să-și intre-n roluri,
Feline negre, urși, coioți,
Spre pomii tăi să-și urle pofta
Ca tu și eu să fim artiști,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veșnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au schimbat caii pe tancuri, iubito
au schimbat caii pe tancuri, iubito,
acolo nimeni nu auzise de actele de curaj ale cailor lipițani
libertatea pur sângelui englezesc pe tancul rusesc
opera de artă vie atârnată de un fir de mătase,
maiestuoșii cai lipițani, iubito,
ambianța barocă a Palatului Hofburg
pe colhozurile soviete...
eu am intrat în basm călare pe un cal alb
cu pas baletând apoi pe sub liziera pădurii
la Daneș, la domeniile aflate sub sceptrul lui Dracula
căci, se spune, că pe aici, pe meleagurile danașene,
obișnuia să meargă la vânătoare Vlad Dracul
-tatăl lui Vlad Tepeș
orice vis e posibil, iubito,
aș fi gata să dau un regat pentru un cal frumos
pentru un lipițan maiestos, dar și pentru unul arab
tu semeni cu cei doi cai, iubito, trup maiestos
și coamă arabă răvășită în vise arăbești
doar un poet te poate prinde între două raiuri.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În surâsul Florilor de vânt
Tăcerile-s aruncate în cuvinte
Mințire de lumină-n tăciuni
Aezii orbi încercând verdicte
Îmblânzând trufia în îngeri nebuni!
De-aatâta realitate suntem captivi
În repetarea propriului real
Suferim dimpreună cu Timpul, guralivi
Și exponențiali în trucaj abisal!
Dumnezeu ne sfărâmă fiece plecare
Din din suflet ne ia puțin câte puțin
Ne mințim cu propria de-cristalizare
A atomilor de rațiune și de dor divin
A atomilor de rațiune și de dor divin!
SATUL: în carnea argintie a florilor de nea!
SATUL: tristețea e-mpotriva tuturor!
fericit e cel ce-și refuză trufia
și se condamnă la propriile metafore A Fi!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au schimbat caii pe tancuri, iubito
au schimbat caii pe tancuri, iubito,
acolo nimeni nu auzise de actele de curaj ale cailor lipițani
libertatea pur sângelui englezesc pe tancul rusesc
opera de artă vie atârnată de un fir de mătase,
maiestuoșii cai lipițani, iubito,
ambianța barocă a Palatului Hofburg
pe colhozurile soviete...
eu am intrat în basm călare pe un cal alb
cu pas baletând apoi pe sub liziera pădurii
la Daneș, la domeniile aflate sub sceptrul lui Dracula
căci, se spune, că pe aici, pe meleagurile danașene,
obișnuia să meargă la vânătoare Vlad Dracul
-tatăl lui Vlad Tepeș
orice vis e posibil, iubito,
aș fi gata să dau un regat pentru un cal frumos
pentru un lipițan maiestos, dar și pentru unul arab
tu semeni cu cei doi cai, iubito, trup maiestos
și coamă arabă răvășită în vise arăbești
doar un poet te poate prinde între două raiuri.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie găsită măsura
Convingerea nu se schimbă, rămâne doar sub vremi,
fiecare își caută posibilitatea de rezistență,
luptă să-i frângă aripile credinței adevărate.
Mi-am retras colții și aștept hrana la masă
fără să mă așez în fruntea ei,
toți cei ce se înghesuie cu bucurie
rup teama și se aruncă în mijlocul vâltorii
fără să aștepte tăcerea din pereți
când zidurile se hotărăsc să vorbească.
Nu pot să rostesc despre mișcările revolute,
se nasc mereu noi strategii
care rup bucățile bolnave de necunoscut
încât voința să nu se piardă.
Trebuie găsită măsura tuturor lucrurilor
și ridicată pe scara valorii la rangul cuvenit
fără alte tergiversări rupte din iad.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt orizont
Cu o sclipire mai intensă decât alții
am reușit să ajung primul la liman,
dar nu așa ușor cum ar crede veleitarii,
ce hrănesc iluziile formate prin timp,
se culcă pe imaginea creată de ficțiune,
fapt devenit pentru toți un ajutor
venit la sublima poartă a adevărului esențial.
Din umbră străbate printre nori, lumina purtătoare de viață,
întreaga natură se trezește din letargie,
se umple cu acel impuls de vervă sălbatică
care te împinge să urci pe creste.
Într-o mare de posibilități te scalzi în gol
până capeți exercițiul prinderii din zbor al ideii,
se schimbă și răstoarnă teorii neverificate,
apar punctele de contact cu evoluția.
Când se dovedește că nicio taină nu-i perpetuă
se dezvăluie moartea trecutului
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria mea
patria mea între plâns de viori și balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
și-n ferestre
copii desculți și curți mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curți de mănăstiri vuiesc meghanuri
spitale neutre cu umbre de ceață
obosite de timp și de boală
au fâlfâit de mort și de pământ
trenuri cu mersul de melc aflat în prăbușire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de jurați fandosiți
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiești
Trăiești în același oraș cu ființa iubită,
Sunt poeții singurii oameni fericiți?
Trăiam între Shakespeare și Valery.
Clovnul trece nepăsător.
Dar nu am fost eu Don Quijote,
Ultimele cuvinte au fost pâine și viață.
Totul se termină într-o eroare.
Îmi aparții doar în închipuire.
Eu ruguri n-am aprins.
Ferice de tine, Ulise.
Înving cei care știu să se schimbe.
În plasa moale și deasă a cuvintelor.
Haosul și noaptea n-au un cărăbuș.
Un om de minimă rezistență.
O coajă subțire pe magma sângerie a lumii.
Capul meu stă pe tava privirilor voastre.
O moarte prea ciudată venea de nicăieri.
Omul zăpezilor aleargă sub pleoape.
Voi cânta azi cerul Andaluziei.
Ieșire din anonimatul propriei fericiri.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte înafara ființei
nu nu sunt supărăcios și nici
impulsiv nu sunt deși aș putea
să lansez înjurii sau alte cuvinte
teleghidate din mine
în astfel de cazuri
am descoperit că
e mai bine să mimez tăcerea
și să privesc în viețile altora
precum Dumnezeu
chiar dacă gestul pare să fie
doar o simplă piesă de schimb
m-am hotărât să nu mai cred
în surogate și nici în gesturi
ambalate frumos
atâta timp cât viața
va rămâne o rană dezinfectată cu alcool
dar nici în liniștea proptită de colț
ca un bețiv provincial care-și
îndeasă privirea în sticla cu vodcă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre posibilitate și schimbare, adresa este: