Poezii despre raci și timp, pagina 2
Pastel de iarnă
pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tușind nostalgii pe maidane
privește la iarnă, cum trece
e-n haină de zahăr și vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr și-a pus zeppeline
plutește pe-asfalt, minerală
din ochi îi țâșnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiți, raci adorm în cristale
de gheață intrată în criză
pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues și romanță,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanță
[...] Citește tot
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește acum
În umbra mea te simt mereu
Iubire iară ai venit, esti obosit
Pasul tău este încet si greu
Luna din norul negru a iesit
Ce dor in sufletul tău te acuză
Îți iau o parte din a ta durere
Calci umbra mea drept scuză
Nu te sfii, arată-te a mea iubire
Caută în iubire mereu dreptatea
Te ascunzi precum racul in nămol
Lângă iubire-ți găsesti libertatea
Iesi la lumină afară, nu sta in ghiol
Te primesc cu brațele deschise
Si raza soarelui să-ți sărute fața
Te-mbrățișez acum ca mai-nainte
Zâmbește acum mereu dimineața
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul parc
Bătrânul parc a prins iar viață,
Un vânt firav îi joacă-n plete,
Miresme-adie să te-mbete,
Pasteluri calde te răsfață.
Castanii ninși de vreme-n tâmple
Învăluiesc vechea alee,
Scântei gingașe de-azalee
Sortesc iubiri să se întâmple
O veveriță năzdrăvană
Cu ochi de onix se alintă,
Privește-apoi culcușu-i țintă
Și ia-n lăbuțe o castană.
După un puști râzând în soare
Cu greu bunicu-abia se ține
Și zice-n glumă către sine:
- Îți mulțumesc, pentru plimbare!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Star Trek
Sunt science fiction... personajul
Care aleargă printe stele
Acolo sus, am avantajul
De-a spiona lupta-ntre ele
Căci informatia-i putere
Ești foarte cool, dacă o ai
Iar eu o dau doar cui... mi-o cere
Precum agenții FBI
Știu... vreți să știți ce vi se-ntâmplă
Ce vă e scris acolo sus
Ce gânduri vi se bat sub tâmplă...
Ce-ați vrut să spuneți și... n-ați spus!
Ce semn e astăzi mai în formă
Din universul vast, astral
Și face față la reformă
Pentru-a trăi omul normal!
Ce semn zodiacal, firește
Permite s-aduni bani la CEC
O fi Berbecul? O fi pește?
În fața lui eu, zău, mă plec!
[...] Citește tot
poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Dosarele U" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește...
Trăiam în trecut
Destine amare,
Gândeam în trecut
Greșeala mea mare!
Eram... Nu eram...
Și speram,
Că timpul pe toate repară!
Dar nimeni s-audă
A mea murmurare!
Te-ndeamnă izvorul:
Privește!
Prezentul
O clipă îți dăruiește!
Și-n zare lumina
Din nou se strecoară.
O rază!
O rază
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără explicații...
Intr- o adiere blândă, tu te pierzi in văzul lumii,
Aduni gândurile- n palme si le numeri ca nebunii,
Când ai obosit să aflii doar din ele sensul vieții,
Sorții te abandonezi, rostuiesti alte concepții.
Cum că viața- ți este dată, din iubire fără ură,
Fără frici, fără mânie, fără de sindromul,, turmă",
Fără să dai explicații, singur soarta ți- o croiesti,
Harul tău ți- e călăuză, far ți- s legile Cerești.
Nu știi către care zare, inspre est sau spre apus,
Să- ți batătorești cărarea, să audă ce- ai de spus,
Răsăritul să îți nască, frunze, flori pe trunchi uscat,
Iar la vest maritul soare, să n- apună niciodat'.
In cadranul unui ceas, timpu- n secol se măsoară,
Mugurul ce prinde viața, umbra trunchiul o- mpresoară,
Pe pământ, păduri de oameni, prinși de Cer și in adânc,
Vor sfida mesajul morții, vor fuma al morții cânt.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înapoi (Ziua mondială a Poeziei)
Înapoi în casă lângă sobă,
Ne-a cuprins astenia devreme,
Iarna s-a-ntors cu geruri și ploi.
La ghete, palton, umbrelă... 'napoi.
Vișinii, meri, prunii și cireșii
Au avortat petalele dintâi
Ivite-n primăvara infamă,
Virgină, nedorită de noi
În vremea prezentă; azi înapoi.
Bucuria strângerii de fructe
Ne-a risipit-o ploaia de gheață;
Am suferit noi multe bătute
În anii înșiruiți de-o viață.
Rămași trști și necăjiți bărbații
Au pus cheile de la beci în cui
Și pețesc cârciumile turbații
Pentru licori fine și amărui.
[...] Citește tot
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza
Într-o zi, pe-un bulevard, ce-i numit Calea Lactee
Dumnezeu s-a tot plimbat și avea la brâu o cheie.
Hotărât mărește pasul și descinde-n Infinit...
Pune ordine în lucruri, timpul nici nu a clipit.
Prima zi desparte Cerul de Pământ... se luminează,
Apele le-adună-n mare și uscatul modelează!
A muncit trei zile-i drept, în a patra se gândește,
Pune stelele pe cer și-anotimpuri le rotește...
Ziua a cincea puse-n apă pești, meduze, melci și raci
Pe câmpii doar dinozauri și maimuțe în copaci
Inventează brazi la munte, roz suav într-o răsură,
Greierii cântând la liră pe sub rugii verzi de mură
Ziua a șasea-i importantă, după chip și-asemănare
Domnul a creat bărbatul și-o femeie ca o floare!
Ziua a șaptea, în biserici, mult prea bunul Dumnezeu
Ascultă toți credincioșii și-i ajută când e greu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maldoror
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o rază de lună mi-am scrântit inima
într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre raci și timp, adresa este: