Poezii despre radio și timp, pagina 2
Cartea și scaunul
Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.
Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinții în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.
Graur cu miros de vișin
leșinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!
Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea își rodea din foi ceasul rău.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie....
istoria melancoliei
ne include pe toți.
eu mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereții albaștri
și-atât.
m-am obișnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.
acum voi ține 15 minute doliu
pentru roșcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.
fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bloc înalt și vremea în decor cadență
tot așa era într-o zi
ascultam la radio vremea
(cum să asculți la radio vremea?)
și deodată m-am pierdut
(poetica)
afară începuse să ningă
rafale spulberau inimi
acoperite cu promoroacă
silvia este copil eu sunt copil
săpăm scări abrupte în noi de vreo zece ani
doar doar vom reuși să zburdăm peste câmpii
imaginea cu tine și cu berbecul sacrificat
e tot ce am
valea asta lungă pornește din palmă
și nu știu ce voiam să-ți mai spun
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bere
nu știu câte sticle de bere
am consumat așteptând ca lucrurile
să evolueze spre mai bine
nu știu cât vin și whisky
și bere
mai ales bere
am băut după
despărțirile de femei
așteptând telefonul să sune
așteptând răsunet de pași,
iar telefonul nu sună niciodată
decât foarte târziu
și pașii nu ajung niciodată
decât foarte târziu
când stomacul
mi-a ajuns deja în gură
ei sosesc proaspeți ca florile de primăvară:
" ce naiba e cu tine?
n-o să fii 3 zile în stare să mă regulezi!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea este un câine turbat venind din Iad, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu (pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca)
Voi cei doi împătimiți,
Exilați o viață întreagă
Vă aducem cald omagiu
Și să fiți bine veniți.
Cuvintele rostite altădată
Au fost strigăte pe acest pământ
Avertizând o lume întreagă
De pericolul comunist.
Pe vremea cruntei prigoane
Și-n locuri tăinuite
Ascultam radioul... de la mic la mare
Cu sfaturi bune și gândite.
Trecut-au ani de suferință,
Cu o feroce dictatură
Proorocirea a fost sfântă
Și o revoluție pe măsură.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubirea mea se citește la radio în fiecare zi
Iubirea ta mă cuprinde cu dorul ei, la fel ca brațul tău puternic
De ce mă vei împodobi cu flori de cireși, vântul meu de aprilie sau mai
Mă vei acoperi pe sâni cu smochine coapte și moi
Mă vei gusta ca pe-o lumină
Devin candela-ți ce te luminez și chintesența vieții
Adânc voi străbate al tău Mugure de lumină și dor
Voi deveni o altă lumină ce se va uni cu tine, secundă de secundă, din eternitatea ta.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curtea liceului
Ea e frumoasă precum curtea unui liceu de provincie
unde iubirile adolescenților din ultimii
douăzeci de ani au hrănit, candizi și plini de muțenie, mestecenii mei de pe margine, iar vârfurile lor, vârfurile ușor prăfuite ale stelelor ;
dar nu au reușit (ce bine!) să astupe crăpăturile zidurilor pline de gume și bilețele,
astfel că pe coridoarele semi-întunecate încă adie un vânt
dulce-acrișor, plin de râsete și funigei, de mâneci largi unde poți
ascunde o floare, o agrafă sau o bobină de radio
și poți mai ales privi pe fereastră de dragul privitului ore în șir, o, dar aceasta
privirea aruncată timpului e cea mai frumoasă,
dar nu mai frumoasă decât ea, bătrânica cu flori de la intrare, care așteaptă nașterea nepoților și a strănepoților tăi, în același loc în care tu ai așteptat - o pe ea, frumusețea liceului, și i-ai atins marginea rochiei de la banchet - și, fericit, ți-ai cerut scuze și ai mers mai departe.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul
Am găsit scrisoarea într-o cutie de carton,
Istorie comună. Am citit cuvintele.
Cerneala era cafenie și estompată, hârtia uscată
După trecerea-atâtor ani.
Era scrisoarea unui soldat, de pe front
Își exprima iubirea și dezamăgirea
De a nu fi primit permisie. E anulată deja, scria el.
Norocul meu e pe fundul mării.
Afară soarele era fierbinte, iar lumea se-arăta luminoasă;
Am auzit muzică la radio, cineva a râs.
Nu cânt, nu râd, nici nu sunt îndrăgostit de soare,
Iar în tăcerea camerei mă gândesc la el,
La tatăl meu ucis și la alți oameni
Care și-au găsit norocul pe un fund de mare.
poezie de Clifford Dyment, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la oraș
în serile acelea tinere de poezie
alunecam printre luminile orașului-caracatiță
era atât de vară atunci
încât mirosea a tei hârtia de scris
iar palmele mele transpirate
ți se înfingeau în omoplați
câinii nimănui
se încordau prin parcări
vara le înflorea în orbite iar
setea le umfla limba demențial
seara își lingeau smocurile de blană
cu demnitatea unui câine crescut
între blocuri
în vara aceea prin oraș s-a scris mult
m-am îndrăgostit pe strada Ispirescu pe când vecinii mei
ascultau la radio
contractul cu poezia este de lungă durată iar verile astăzi miros
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(poveste simplă despre efemer / efemeritate)
Știu
pare greu de crezut dar
despre mine s-au spus uneori și vorbe de
bine -
după fiecare asemenea întâmplare drumul spre casă l-am
parcurs - de regulă - singur
pe jos
cu privirea în pământ
pe casa scărilor am pășit tăcut fără
să atrag atenția
am deschis în liniște ușa apartamentului
în chipul cel mai
firesc mi-am îmbrățișat soția și fiica
după care am trecut la ținuta de casă și nu
n-am dat radioul mai tare
am pus aspiratorul în priză - singurul
care a tulburat muzica universului - apoi am dus
gunoiul și
gata -
[...] Citește tot
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre radio și timp, adresa este: