Poezii despre radio și timp
poezii despre radio și timp.
Septembrie, azi!
Septembrie azi, ce știre sordidă
să-ți spună la radio că ești bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
și că de iarbă verde te faci fân
septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
și-o ții pe cer cu gândul că va ține
de cald uimirii. ești bătrân! adio!
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coagula tristețea deodată...
Coagula tristețea deodată,
ca-n valuri, trupul de mărgean,
și trupuri de-necați zvârlea din matcă
privirea când mi-o prelungeam.
S-a dus și ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"
Toți își privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca și cum nimica nu ar fi,
mă gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai să ne strângem în brațe,
hai, hai să ne strângem în brațe!"
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Oul și sfera (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coagula tristețea deodată...
Coagula tristețea deodată,
ca-n valuri, trupul de mărgean,
și trupuri de-necați zvârlea din matcă
privirea când mi-o prelungeam.
S-a dus și ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"
Toți își privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca și cum nimica nu ar fi,
mă gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai să ne strângem în brațe,
hai, hai să ne strângem în brațe!"
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Oul și sfera (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani despletiți
Îți răsucesc manșeta părului doar
doar ajungem să ne sincronizăm inima la secundă
în timp ce la radio din coaja lunii
mănâncă zgribulită fără frecvență o undă
ne sar anii pe geam și se lovesc de parbrizele copacilor
unii rămân agățați de rufele frunzelor
alții de gard unde râd ochiurile împletite
din sârmă nevinovată
Foamea a căzut de pe masă
împinsă de migrația faptelor
a trecut de amiază și îngerii mănâncă
la cantină gamelele înflorite
îți scriu pe spate cu degetul
o scrisoare de adormit
în timp ce ai să stai trează
la coada degerată la despletit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitasem să respir
Când am început să scriu radioul era pornit.
Aveam mai multe idei decât în toate ultimele cinci zile la un loc.
După câteva ciocănituri în tastatură
S-a auzit un cântec din tinerețea mea.
Degetele s-au oprit brusc,
Ca și cum melodia și cuvintele m-ar fi împietrit.
Timpul stătea nemișcat.
Nu, se mișca în revers.
Nu-mi amintesc altceva.
Când s-a sfârșit, m-am ridicat cu un nod în gât.
Uitasem să respir
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoarea
nu am simțit singurătatea care a urcat ca seva și m-a ros pe dinăuntru
mi-am așezat pantofii pe raft să termin
cu mersul pe sârmă
și să consum resturile timpului
precum coaja unor copaci mestecată
de bivoli de apă
la radio se anunțau atentate eram nesigură între locuri comune
ca într-un carusel moartea se învârtea
pe lângă leșuri
lumea aceasta era vie avea ochii deschiși sub valuri
singură eu număram columbi nopți arse zile limpezite cristale...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A murit cu zâmbetul în gură
Doamne urc muntele de piatră
ești prea departe
schiurile mele așa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum ești carne
și gheață și simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am și eu o întrebare
Unde ești când moare-un om?
Știu răspunsuri, știu întrebări
Aș vrea să cânt un bocet lung și drept
Pe schiuri gata să pornească
prin păcate și colinde
cântam colinde și vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul și ai să vezi că e încă decembrie
De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viață
cu păr blond și ochi frumoși
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Lena Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
Am pus motorul pe silențios
Și radioul pe regim de vacanță.
Alunecăm pe un drum sinuos,
În dreapta mea ești tu, de-o viață.
Mă lupt cu secunde goale,
Nu vreau să pierd nici măcar una.
De aceea le umplu cu drumurile
Și le filmez pe toate, una câte una.
Radioul merge dezacordat,
Nu contează, nimeni n-a observat.
Am pus alunecarea pe silențios
Și motorul pe un drum sinuos.
Ne vom opri doar o secundă.
Cât sa ne privim în oglindă,
Apoi vom aluneca sinuos,
Pe un drum silențios...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaj
ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...
pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.
zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute
[...] Citește tot
poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Diana Melania Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre radio și timp, adresa este: