Poezii despre radio și timp, pagina 3
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile cameleon
timp faleze pietriș toate pictate
în pântec de oraș
deschizi ușa cazinoului și vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colț numără rămășițele nopții
sau adaugă încă un conținut în povestea cu mirt
sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbușească fără unde seismice
doar unde radio prin care poți auzi porta-vocea realității
se schimbă șefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât își înghite chitul
de peste tot din orașul dement pluvial
auzi mașinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a țesut pânza de păianjen a existenței
și precum Calypso i-a transformat pe toți în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opțiune fiind un deadline pentru mâine
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oo, Majestate
Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când și tatăl și bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag;
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare și mi-e dor,
cel ce-ar putea reface țara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că "totul merge"
-așa cum auzeam când eram atâtica-
și-aveam monezi de-argint -făceam șirag
cu chipul tânăr, efigie- în șifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanți, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăsește onoare, datoria...
N-am nicio șansă să-mi educ copil!
EL, unicat -de fapte și de martor- aproape centenar,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vineri sunt îndrăgostit
Nu știu de ce luni e gri,
Marți și miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.
Luni e-o zi de stat în pat,
Marți și miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.
Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.
Luni - zi neagră, ce să fac?
Marți sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.
[...] Citește tot
cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radioul
Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reține memoria din acea zi.
Parfumul pinilor și tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.
Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tușește fără contenire
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini și în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.
Se întunecă; închide ferestrele
fă-ți flaut din trestia zilei de ieri,
[...] Citește tot
poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avionul Oradea-București
Stau în aerogară și-aștept
Avionul de nouă și un sfert.
Lume multă, care, ca și mine,
Așteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Așa, ca să se afle în treabă.
Milițianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Și astfel timpul tot trece și trece.
De-odată, se-anunță în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din București pe la zece.
Și timpul iar trece și trece.
Pe la unșpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Și de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea și drumul spre casă.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condimente - Hit
Doar condimente peste tot:
În presă, radio, tv...
Pe stradă, masă, la terasă,
În lift, în pat și nu mai pot!
Simt parcă toți îmi întind plasă!
Doar condimente fără gust:
Pe dinăuntru și pe-afară...
Și dau doar minus în loc de plus,
Că viața e-o curvă penală!
Doar țipete de la beție,
Și văd cum urlete străbat
Până și căi de pribegie
Și n-ai vreo șansă a fi curat!
Și uite așa îmi vine mie,
Să îmi iau lumea-n cap să plec...
Știu... parcă sună a nebunie,
Însă, n-am timp să mai aștept!
Doar condimente peste tot:
De la sărat și fără stil,
Până la dulce de otravă...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie albastră
Un radio pe unde ultrascurte
Răstoarnă note muzicale lin.
Ascult vrăjit, gândindu-mă la tine
Ce mult mi-ai dat și totuși, ce puțin...
Zâmbind, în unduiri de fum subțire,
Tu îmi dansai plutind în jurul meu
Și-n ochi de iris, valuri de căldură
Ne cuprindeau, iubindu-ne mereu.
Cu tandre mângâieri, de iarbă crudă,
Ne-acopeream cu dorurile toate
Și cu miros de fân cosit în gânduri
Ne îmbătam în vise parfumate
În limpezi dimineți, raze de soare
Ne consfințeau unirea implicită,
Iar ce mai rămânea din zi, o mare
De tandre șoapte ne-nsoțea, sporită...
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel pentru Libertate
(O poezie de succes în timpul Revoluției anticomuniste)
Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluționar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română și reprodus în acea perioadă de câteva publicații din exil. Conținutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluției, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu și-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită și credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:
Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Țării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Țara doar de lacrimi are parte!
De-ajuns cu nefireasca amuțire!
De-ajuns cu așteptări, speranțe chioare!
Sosit-a ceasul toți să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!
Sculați, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculați, Români îngenunchiați sub cizme,
Să scoatem Țara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toți cu clisa!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața căpitanului Leclerc
Când soarta lovise cu forța unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta același trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.
O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toți,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viața la sorți.
Dupa un timp, un glonț îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranșee.
Anii au trecut ușor, nici n-a simțit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereții val,
Paradoxal avu și vreme de iubit,
Între-un război stupid și crack-ul mondial.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre radio și timp, adresa este: