radio şi timp

Caii

Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de şapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstruşnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respiraţia şi eram îngroziţi.
A doua zi
Radioul a amuţit; am căutat pe toate frecvenţele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin faţa noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A şasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, linişte.
Ştiri de nicăieri:
Şi totuşi radiourile erau acolo, în colţurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neaşteptate ar trebui să vorbească iarăşi,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care şi-a înghiţit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la naţiunile cufundate-n somn adânc,

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile cameleon

timp faleze pietriş toate pictate
în pântec de oraş
deschizi uşa cazinoului şi vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colţ numără rămăşiţele nopţii
sau adaugă încă un conţinut în povestea cu mirt

sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbuşească fără unde seismice
doar unde radio prin care poţi auzi porta-vocea realităţii
se schimbă şefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât îşi înghite chitul

de peste tot din oraşul dement pluvial
auzi maşinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a ţesut pânza de păianjen a existenţei
şi precum Calypso i-a transformat pe toţi în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opţiune fiind un deadline pentru mâine

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oo, Majestate

Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când şi tatăl şi bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag;
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare şi mi-e dor,
cel ce-ar putea reface ţara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că "totul merge"
-aşa cum auzeam când eram atâtica-
şi-aveam monezi de-argint -făceam şirag
cu chipul tânăr, efigie- în şifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanţi, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăseşte onoare, datoria...
N-am nicio şansă să-mi educ copil!

EL, unicat -de fapte şi de martor- aproape centenar,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul

Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reţine memoria din acea zi.
Parfumul pinilor şi tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează –
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.

Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tuşeşte fără contenire –
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini şi în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.

Se întunecă; închide ferestrele –
fă-ţi flaut din trestia zilei de ieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul Oradea-Bucureşti

Stau în aerogară şi-aştept
Avionul de nouă şi un sfert.
Lume multă, care, ca şi mine,
Aşteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Aşa, ca să se afle în treabă.
Miliţianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Şi astfel timpul tot trece şi trece.
De-odată, se-anunţă în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din Bucureşti pe la zece.
Şi timpul iar trece şi trece.
Pe la unşpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Şi de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea şi drumul spre casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condimente - Hit

Doar condimente peste tot:
În presă, radio, tv...
Pe stradă, masă, la terasă,
În lift, în pat şi nu mai pot!
Simt parcă toţi îmi întind plasă!
Doar condimente fără gust:
Pe dinăuntru şi pe-afară...
Şi dau doar minus în loc de plus,
Că viaţa e-o curvă penală!
Doar ţipete de la beţie,
Şi văd cum urlete străbat
Până şi căi de pribegie
Şi n-ai vreo şansă a fi curat!
Şi uite aşa îmi vine mie,
Să îmi iau lumea-n cap să plec...
Ştiu... parcă sună a nebunie,
Însă, n-am timp să mai aştept!
Doar condimente peste tot:
De la sărat şi fără stil,
Până la dulce de otravă...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie albastră

Un radio pe unde ultrascurte
Răstoarnă note muzicale lin.
Ascult vrăjit, gândindu-mă la tine
Ce mult mi-ai dat şi totuşi, ce puţin...

Zâmbind, în unduiri de fum subţire,
Tu îmi dansai plutind în jurul meu
Şi-n ochi de iris, valuri de căldură
Ne cuprindeau, iubindu-ne mereu.

Cu tandre mângâieri, de iarbă crudă,
Ne-acopeream cu dorurile toate
Şi cu miros de fân cosit în gânduri
Ne îmbătam în vise parfumate

În limpezi dimineţi, raze de soare
Ne consfinţeau unirea implicită,
Iar ce mai rămânea din zi, o mare
De tandre şoapte ne-nsoţea, sporită...

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel pentru Libertate

(O poezie de succes în timpul Revoluţiei anticomuniste)

Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluţionar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română şi reprodus în acea perioadă de câteva publicaţii din exil. Conţinutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluţiei, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu şi-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită şi credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:

Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Ţării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Ţara doar de lacrimi are parte!

De-ajuns cu nefireasca amuţire!
De-ajuns cu aşteptări, speranţe chioare!
Sosit-a ceasul toţi să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!

Sculaţi, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculaţi, Români îngenunchiaţi sub cizme,
Să scoatem Ţara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toţi cu clisa!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căpitanului Leclerc

Când soarta lovise cu forţa unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta acelaşi trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.

O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toţi,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viaţa la sorţi.

Dupa un timp, un glonţ îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranşee.

Anii au trecut uşor, nici n-a simţit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereţii val,
Paradoxal avu şi vreme de iubit,
Între-un război stupid şi crack-ul mondial.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!