revoltă

Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte (IV)

Adu-ţi aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ţi aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
şi vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când ştiam că eşti fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
aşa cum valurile fierbinţi ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a oraşelor africane
şi drapelul alb care se ridică deasupra
oraşelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.

Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
şi cu celelalte privilegii violente
ale dragostei şi ale biologiei
aşa cum ochii măriţi de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaş care
în ultima clipă le înghite corabia.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O VESNICA REVOLTA...

Război am declarat, şi-ţi mai declar
Nu în sensul de a cuceri încă o cotă
Ci pentru a învinge raţiunea ce nu suportă
Ca dragostea să vină dintr-un gest sprinţar.

Sufletu-mi e o veşnică revoltă
Voind să definească în spaţii ce e clar,
Pentru a nu avea nimic în el vulgar
Şi a nu cădea în vreo falsă escortă.

Nu mă sperii, sigur n-am să cad
Chiar de mă-nşeli în sentimente
Am să găsesc prin viaţă vad.

Voi trece cu mişcări indiferente
Sub al sincerităţii larg stindard
Gândurile-mi vor fi independente.

4 octombrie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetistul

Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră
Nu vreau stidenţa gemetelor tale.
Îţi strânge-n frâu nemărginita jale,
Răbdând arsura ei ca o martiră.

Din orice frământări te zguduiră,
Să-ţi împleteşti covoare de petale
Şi să le-aşterni pe-ntunecata cale
Pe care Parcele ţi-o hărăziră.

Precum David din ropot de suspine
Şi-a făurit cântările senine,
Tu fă din plânsul tău literatură...

Tu pune peste rana ta adâncă
Olimpica sonetului măsură, -
Şi de mai poţi zâmbi... zâmbeşte încă.

sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aşteaptă o Apocalipsă cumsecade

Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor

Cerul

Îşi întinde
aripile neliniştite

De la
primul
la
ultimul înger

Dumnezeu
cu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (21 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului - cel fără de nume.

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revolta
cândva, undeva, în ţara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta de trecere

Am, Doamne, treizeci şi trei de ani
şi-s numai bun de răstignit,
şi-s numai bun de pus pe crucea
poemului desăvârşit,

poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sunt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mâine.

Revolta sângelui din mine
se domoleşte în părinţi.
Dar unde-i Iuda să mă vândă
pentru cei treizeci de arginţi?!

Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un muşchi trandafiriu;
când moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăţ să fiu, să fiu...

poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţia

După revolta din 17 iunie,
Secretarul Uniunii Scriitorilor
A distribuit pliante pe bulevardul Stalin,
În care spunea că poporul
A pierdut încrederea guvernului
Şi c-ar putea s-o recâştige
Numai prin dublarea eforturilor la locul de muncă.
În acest caz, n-ar fi mai simplu pentru guvern
Să dizolve poporul
Şi să aleagă altul?

poezie de Bertolt Brecht (13 august 2012), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuvea de vuvuzea

La Iliescu sub fereastră
Stă moartă revolta noastră
Şi vreo o mie de cucuvele
A morţii negre vuvuzele

Moarte de la atâta cântat
Lui, nemuritorul comunist
De care moartea sa săturat
Să-i trimită lui,.. sfânt terorist

Cucuvele,.. ce fug rebele
De aud că sunt trimise
Să-i cânte balade mortale
Cucuvelei comuniste

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Sunt vinovat de acest cer
Cu văi adânci şi negre hăuri:
Cu ochii mei eu i-am dat găuri,
Iertare tuturor vă cer.

E-n prabuşire-acum şi-n van e
Efortul de a-l opri în loc.
Sub ochii stelelor, burlane
Pui pentru lacrima de foc.

Se scurge cerul în pământ,
Pamântu-ntreg devine-o boltă,
Priviţi din alte ceruri sunt
Azi ochii nostri, ce revoltă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!