revoltă

Doină postmodernistă

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

refren:

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

refren

aşa şi existăm. Din capete plecate

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină postmodernistă...

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

aşa şi existăm. Din capete plecate
constituim o viaţă lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veşnicul mălai, visat de vrăbii...

poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

Te-a înşelat o dulcinee
Şi-n mândria-ţi de bărbat:
"o femee-i tot femee!"
Strigi cu glasul revoltat.

O-nselaşi amar la rându-ţi
Fără frică de păcat
Şi s-a dus plângând, zicându-ţi
"un bărbat e tot bărbat!"

Oh! bărbat, femee... glume!
Şi de glume sunt sătul...
Cui ţi-o face rău pe lume
OM să-i zici - şi e destul.

poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ereticii Efemerului

Ştim să preţuim risipa sufletului
Atât cât de mult ne-am iubit noi-doi
Treceam prin spini prin viscole şi ploi
Şi ne-mpărţeam săruturi şi nevoi!
Ştim să preţuim risipa sufletului
Şi revolta celor boemi şi buni
Belşugul inimii din buni-străbuni
Şi inima-mpărţită în două lumi...
Ştim să preţuim risipa sufletului
Şi credinţa iubirii care va fi
Proiecţia Luminii –n orice zi
Seducţie şi Teamă şi... ce-o mai fi?!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ultimul spaţiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigaşă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
şi toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă şi soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta e dreptul de veto al mulţimilor

iar iluzia democraţiei e asemenea credinţei
face bine şi sufletului şi ordinii
ca şi capetelor rostogolite sub ghilotină
din prea multă viaţă
din prea mult avânt
sau poate din prea mare dorinţă de putere
deşi revoltele sunt de fiecare date înfrânte
mai ales prin ele însele
mai rar cu sângele curgând în pieţe
mai degrabă cu o salbă de mantii de catifea
dar cel mai adesea şi grav se autosufocă
respirându-şi ura
în timp ce noi ne stergem lacrimile
liberi şi mult prea eliberaţi
de voi de noi de oricine altcineva
aproape la o lungime de greiere de ideal
apoi vom pune furnicile să facă sluj
pe oda fericirii
democraţiei cu d mare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

revolta

Să schimbăm varul în smoală, şi piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale şi visele mele.
Să tragem soarele de raze şi să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toţii, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopţile de vară.
Pruncul ce ţipă din dorul de mamă
Să scoale din morţi, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile şi ţie şi mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească şi ele după visele mele!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cea de toate zilele

bucură-te,
înveseleşte-ţi seara festivă
cu amintirile
trecutul a putrezit
sub escorta frunzelor
aleile acestea vor fi dezgropate
la nunta furnicilor de primăvară
sumedenia de rochii din şifonierul bunicii
cântă în surdină
din oră în oră
se anunţă revolta din paradis
toţi oamenii au fost scoşi la tablă
îngerul le-a pus întrebările
cele mai dificile
despre viaţa cea de toate zilele
şi despre amânarea cuvintelor
de dragoste.

poezie de Daniela Marchetti (8 august 2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat de amatori

am totuşi calitatea unui viitor ucigaş în masă
pot elimina cu tandreţe de îndrăgostit
fără ură cu delicateţe chiar
toate rădăcinile care leagă zborul frunzelor
ucid cu răbdare pădurea pentru un singur cuib
între timp revolta îmi lărgeşte atriul drept
cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng
îmbracă tăcerea stelelor în cuvinte
nu întotdeauna coafate să nu zic despletite
apoi cu un zâmbet meseriaş ascund toată durerea

doar sunt profesionist ce mama mă-sii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Privesc spre ceru-ntunecat,
E noapte, toamnă, insomnie,
Iar eu nostalgic şi îngândurat
Revăd a tinereţii feerie.

Pe-acolo sus în 'naltul cer,
Într-un loc frumos pe vreo stea
Stau ascunse, pline de mister,
Chipul tău şi tinereţea mea.

Toate-mi par fără însemnătate,
Mă revoltă acest prezent trist,
Dar îmi cânt "piesa" cu greutate
Ca o trupă rock făr' chitarist.

poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!