Poezii despre rușine și suflet, pagina 2
Fascinație
Fericire fii cuminte
hai și dă cu biciu-n mine
or să crape iar cuvinte
păi așa e foarte bine
Hai și dă cu biciu-n mine
că mi-s bun de sac de box
să nu-ți fie zău rușine
am și suflet de inox
Foarte bun ca sac de box
și-or să crape iar cuvinte
ca să-ți facă ție loc
fericire fii cuminte
Hai și dă cu biciul bine
scântei să iasă și rubine
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri și câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e rușinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Și privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Și în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns și în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viață o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce și-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Și dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colțul meu și înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopții. Cu amândouă mâinile acoperi-voi rușinea ochilor mei. Întoarce-ți fața de la mine, dragul meu drag, și iartă-mi astă durere.
Și dacă mă iubești, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălțată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, și când, ca o zeiță, îmi închin ție darurile mele, primește-mi mândria, dragul meu, și iartă-mi fericirea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Robert Fulton Tanner
Dacă omul ar putea mușca mâna enormă
Care îl prinde și îl distruge,
Așa cum am fost eu mușcat de un șobolan
În atelierul meu
În timp ce prezentam noua capcană.
Dar omul nu se poate răzbuna niciodată
Pe tiranul monstruos numit Viață.
Prin naștere intri în camera căreia i-ai fost destinat
Și apoi tu trebuie să trăiești și să-ți exersezi sufletul
Înotând împotriva curentului vieții,
Sperând să existe o onoare pentru mortii care au trăit în rușine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuraticul bătrân
Trăia la margine de sat
bătrânul. Fără baba lui.
La cer băbuța a plecat,
El a rămas al nimănui.
Doar din cerșit trăia sărmanul.
Se rușina întinzând mâna.
Dar vroia să prindă anul,
să-i poarte babei săptămâna.
E amărât că lumea trece
fără să-l mai ia în seamă.
De lângă zidul negru, rece,
băbuța la cer îl cheamă.
Cu ochii pironiți la cer,
unde sufletul ajunge,
Trupul înghețat de ger,
nicio babă nu-l mai plânge.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cer iertare
Îmi cer iertare! Știi cât mi-e de greu...
Doar tu știi jugul sufletului meu,
Tu știi, nu poți uita, cât țin la tine.
Oh, am greșit! Îmi e așa rușine!
Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng și mă-ntreb dacă mă poți ierta.
Ai fi putut greși în locul meu,
Atunci te-aș fi iertat desigur, eu.
Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viața este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentința: "VINOVAT"
Orbiți în suflet, veșnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simțim...
Aceeași sunt... Și iată,-mi cer iertare!
N-aș suporta o nouă exilare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de la tine către mine
M-ai iubit de mică și a mea mânuță
Părea roșu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!
Când crescui mai mare așa... frumușică,
Coronițe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuți în eșarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!
Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Rușinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!
Mută îi mulțumeam nopții de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă și m-am fâstâcit!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rușine și suflet, adresa este: