Poezii despre sculptură și viață, pagina 2
Epilog
Eu ținând cu ochii viața,
Mă simt oarecum rănit,
De soarele din dimineața
În care tu n-ai mai venit.
Eu un simplu epigon
Mă scufund printre distihuri,
Pe al sorții poligon
Plin de acrostihuri.
Și mă uit pe geamul vieții
Și se văd trecând statui,
Ce-au depășit și pragul morții,
Spre tărâmul nimănui.
poezie de Mihaela Eva
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 55
Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.
Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce ne-am ales în viață: șlagărul mafioților din PSD, care pretind că sunt apărătorii săracilor, dar au condamnări penale (Dragnea, Năstase, Constantinescu, Hrebenciuc, Ghiță, Maior, Mazăre, Mitrea, Niță, Rădulescu, Severin, Stancu, Șova, Vâlcov, Voicu ș.a.)
Cu ce ne-am ales în viață,
Noi, cu firea hrăpăreață?
Posturi grase (sinecuri),
Vile, lacuri și păduri,
Bani și aur, multe case,
Plaje, pietre prețioase,
Cu tablouri și sculpturi,
Firme, iahturi și gravuri,
Cu mașini, pământ bogat,
Practic cu tot ce-am furat.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (14 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte
vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul
ar vrea să fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Și Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viață, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi țipă cocorii de spaimă
Numai un puț numără călătorii
Și rugăciuni adânci singur îngaimă.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul II, nr. 4-5 (1 ianuarie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire netrebnic furnicar!
Îsi mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galop tîrziu
Un cozoroc opac, de umbră,
îmi atîrna pe frunte:-Hai ( mi-am zis),
ești un jocheu în văzduhul vieții tale tîrzii.
Mai poți fi folositor, chiar dacă nu ții,
măcar infirmierei cu dinți de oțel sclipitori.
Și-am apucat să galopez
prin buruieni, prin păduri, printre iezi veseli
cu botul umed de-atîta igrasie tandră,
printre statui fierbinți de-atîta soare,
cînd auzii un glas scîncind:
" mă doare, mă doare totul "-
și totul mă durea, și am intrat
în grota fără de sfîrșit.
Și numai botul unei căprițe
îmi mai era un semn - foarte departe.
Și asta e totul.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile gândului
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cu brațele pline de păsări
femeia aceea meșteră
ieșea în fiecare zi din peșteră
cu păsări pe umeri și brațe
și când ajungea pe plajă
rămânea toată noaptea de strajă
așa am văzut-o, așa o țin minte
ca o statuie dintr-un grup statuar
fără să-mi dau seama măcar
că nu schimbaserăm nici două cuvinte
cocorii i se așezau în păr
ea înțelegea graiurile lor
și când venea dimineața,
ea era mai bogată într-adevăr;
imaginea ei m-a obsedat toată viața!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sculptură și viață, adresa este: