Poezii despre sensul vieții și timp, pagina 2
Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăia iarbă
la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile și scaieții înfloriți cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieții lui și urmărea atent jarul țigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
și asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de noblețe
care a venit la plic cu siguranța
se simțea sigur pe situația creată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care-i scopul vieții tale
Care-i scopul vieții tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ți se spune,
Să n-ai nopți și zile bune?
Să lucrezi și nopțile-n vis
Că n-ai făcut precum ți-au zis,
Să n-ai timp să te odihnești,
Să ai greață când te trezești?
Să nu vezi cum crește floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetița pe afară?
Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ți placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?
Care-i scopul vieții tale,
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fluxul creației
trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.
în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.
melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.
fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcușul lui Sisif
Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.
Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!
Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.
Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Aici, pe-un picior de plai
Am primit comori din Rai
Și-o mulțime de Cuvinte
Ce cu viață-s toate pline...
Cu fulgere din Cer aș vrea
Să le ard pe cele rele
Și cu razele de Soare
Să le-mpart pe cele bune
Să primească fiecare
Frumusețe, încântare
Liniște si-mpacare...
As mai vrea să cânt de zor
Cu păsările intr-un cor:
Ce frumoasă este viata
Floarea, vântul, dar și marea
Marea, dar și muntele
Pomul și grauntele
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători binecuvântate
Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.
Degeaba cântă cocoșul dimineața,
Dacă nu știm să ne aranjăm viața!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieții nu l-am modelat!
Dacă în viață nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viața instantaneu!
Viața este foarte scurtă și frumoasă,
S-avem liniște și pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cogito
Sub arcul ce-ntinde veșnicul a fi,
În nedesțelenite idealuri, te irosești
Și constați cum, într-o oarecare zi,
Alergând pe sensul vieții, obosești.
Renunță la prisoselnice comparații
Și nu-ncerca să trăiești viața altcuiva,
Căci timpul nu dă niciodată garanții
C-ai mai putea s-o trăiești și pe-a ta!
Când sângele-ți se stâlpuie-n tentații,
Gestionează a dezamăgirilor povară
Și nu lăsa zgomotul imaginat de alții
Să-ți împresoare vocea ta interioară!
Un lucru la-ndemână este admisibil:
Mușcă din viață cu lăcomie nebună
Și iubește-o ori de câte ori e posibil!
Și, crede-mă, e posibil întotdeaună!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sensul vieții și timp, adresa este: