Poezii despre speologie și suflet, pagina 2
Dans pagan pentru sarut
Să povestim un pic de urșii cu măști de dans sălbatic,
Să povestim despre legendele murelor din gura lor
Și de mierea furată cu laba
Să deschidem natura din cutie ca hoții de buzunare
Furând-o de un strop de rouă,
De fantasme ce aleargă în venele mele
Cu gust de tine.
Noi doi descoperim cuvântul
Limba și sufletul,
Sunetul și gura
Ce se înnebunesc în sărutul nostru aviatic
De pe cerul surprins cu lacrima, cu tunetul,
Cu norul ce descoperă forma
Ne putem juca un pic cu doi nori
Transformați în ecou?
Ți-aș fi peștera în care tu ai fi ecou
Ca și gura ta sărutată de mine
[...] Citește tot
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este niciodată prea târziu să speri
nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe fețele nefericiților
și binele și adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peșteră
am văzut vise înflorind
în umbra remușcărilor
și oameni în privirea cărora
nimic nu ofilește
am văzut locuri neatinse de civilizație
cu suflete în care încă mai pulsează
inocența de la începutul lumii
am văzut soldați plângând
și conștiințe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... privește!
Sunt cenușa
Și focul care mocnește...
Nimeni nu mă iubește!
Nimeni nu-mi bate la ușă.
Ușa e-nchisă cu lacăte vechi, ruginite...
Așteaptă în prag aduceri-aminte
Despre oameni rămași
În colțul ochiului drept.
Eu îi aștept...
Priviți!
Ochii-mi sunt mări
Ce rătăcesc uneori
Pe cerul pudrat cu tristeți și oftat.
Lacrimile-mi sunt ploi,
Ochii-s de zâmbete goi.
Dar nu m-am schimbat...
Vă iubesc!
Peștera sufletului
Ascunde în ea,
Dragostea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptă
Luptăm pentru viață cu viața
Și lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea și ceața...
Suspansul ne va alunga...
În peșteri și văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.
Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori și lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.
Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai știi că se moare
Din minus spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză abstractă
în peștera din suflet au crescut lilieci
printre vaste stalactite și-au făcut poteci
se agață- ntr-una de pletele nopții
să adune stele- tainice colecții.
vietățile lumii toate au un rost
s-au cuibărit în mine mirabil post
licuricii nopții îmi sunt călăuze
să nu mă rătăcesc prin zările confuze.
sunt că un munte invadat de vulturi
ocrotiți de stânci că de niște scuturi
din adâncul meu țâșnesc izvoare
apele de poveste au dulce savoare.
florile de colț cresc pe tâmplele mele
mă vindecă de geruri de însingurări grele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereche nevăzută
E cristalinul spart de schija razei
din arcul soarelui, țintită între pleoape
rămas deschise adulmecând azurul oazei
din nori ce stau greoi, pe suflet să-l îngroape.
Și-o lacrimă coboară-n stalactită
Din suferința cruntă în peștera stingheră,
Unde mai bate-o inimă neobosită
De-atâta zor, să își ia zbor de-o sferă...
... Un glob vitros, oceanic ocular,
rotind speriat neștiind c-are pereche
un geamăn dincolo de zid, neplanetar,
unde nu-i vis și-i toată lumea... veche.
Sunt gemenii, ce ne arată lume, din fața la ureche...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret abstract
e-o moară în mine ce nu se mai oprește
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporește
în Sâmbăta morților o-mpart la festin.
e-o peșteră în mine ca o mină de aur
chiar și din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopților scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.
un magic izvor țâșnește din mine
pe munți de simțire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
și-n ceasuri de taină murmură o baladă.
purifică păcate să nu-mi fie rușine
cu goliciunea mea pe-a vieții esplanadă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduință și putere,
Să ne iubim cu arșiță mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.
Cu tine urc și crestele de munți,
Cobor și-n peșteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii și mii de punți
Pentru o dulce, scumpă amintire.
Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.
Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să crești frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică din Târgu Jiu
Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristețe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinși de frumusețe.
Privești Coloana lui Brâncuși,
Vezi Peștera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duși
Pe Scaunul tăcerii.
Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire și mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.
Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezghețu'
Își toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătărețu.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel care sunt
Doamne, cât de puțin
seamănă acel care sunt
cu cel ce a fi mă doream...
Mă întreb în care răscruci
am tot pierdut din mine câte-un colț,
pe ce cărări pietroase m-am tot fărâmițat
și-n care crânguri
printre falange visele s-au scurs?
Măcar genunchi pe care să se plece
ori mâini întinse-a rugi ori răzvrătiri
străinu-mi suflet de ar mai avea...
Până și gura
o peșteră zidit-a devenit, iar ochii
doi stinși tăciuni sub a trecutului cenușă...
Cum te voi regăsi cândva și cum
putea-vei să mă recunoști,
un ciob
din amfora care eram odată?
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre speologie și suflet, adresa este: