Poezii despre sperieturi și suflet, pagina 2
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aromă de lăcrămioare
Am înflorit, cu tine-s lăcrămioare,
Și-mi vărs polenul vieții împrejur
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare
Să pot surâs de gânduri să îți fur
Tu doar să-mi fii aleanul de iubire
Vorbește-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii și-n suflet primenire
Ca să devin ce vrei și chiar mai mult
Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ți pun arome-n clipe și-n sărut
Petale albe să îți fiu în plete
Și mângâieri ce poate n-ai avut
Iar dacă simți că floarea îmi pălește
Să nu te sperii, își va reveni,
Cu-o lacrimă o udă și-o iubește
Și vei vedea... și ea te va iubi
poezie de Adi Conțu (21 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din gânduri
Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.
Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.
Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Nimic nu m-a umilit mai mult
decât absența ta.
Timpul secătuit s-a prelins
printre pietre
în apa oglinzii.
De pe umerii mei au zburat în noapte
păsări speriate decupând în văzduh
sărutul împăcării.
Cu trufie mi-așez peste ochi
basma mătăsoasă.
Numai septembrie, calm
fără surâs
mi-a încruntat în suflet
drum alb spre sărbătorile
din tine.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stepele nopții
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana,
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în gând
descrie-mi încet, tiptil
ce e cuvântul?
nu pot să-l scriu, mă sperie vântul
l-aș alunga să se-nființeze-n culoare
dar i s-ar șterge marginile
dinspre soare.
atunci îl las...
crească printre litere răzlețe
să ningă, să plouă în anotimpurile șterse
de pe-un șevalet în forma lui de stea
mai bine-ascund cuvântul
în pragul casei, într-o micșunea
iar tu să-mi vii mereu
și-n buzunarele cu nuci
să-mi ții cuvântul
captiv
cules din dorul pentru lunci
și atunci
să mi-l aduci să-l pun în olul meu din suflet
să-mi fie umbră pe al pământului umblet.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe frontul de est
Furia sinistră a maselor de oameni
Este-asemeni orgiei sălbatice a furtunii de iarnă,
Valul vânăt al bătăliei,
Stele fără frunze.
Cu sprâncene sparte și cu brațe de-argint
Noaptea salută soldații muribunzi.
La umbra carbonizatului copac al toamnei
Suspină suflete măcelărite.
Un deșert ghimpos înconjoară orașul.
Luna vânează femei speriate
Pe scări însângerate.
Lupi fioroși a pătrund prin ușa spartă.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare mă scufund?
Mă scufund în visuri ireale,
Încât am devenit complet abstract,
Hotărârile mele atât de magistrale
Au rupt ale realului vast contact.
Inspirându-mă din spații siderale
Lunec cu visul în marele neant.
Limpezimea cerului cândva senin
Este pentru mine o culoare sumbră
Oricând mi-e sufletul de viață plin
Nu mă sperie de pesimism vreo umbră,
Toate schimbările ce mai survin
Esențele gândirii uneori le surpă.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinație bizară
aș pleca chiar azi
cu un tren oarecare
spre o destinație necunoscută
bagajul mi-ar fi doar
sufletul gol
și buzunarul plin de iluzii
aș pleca cu fantasma
unui accelerat de noapte
ca un fugar speriat de propria viață
spre orizontul unei regăsiri
mi-ar crea senzația unei finalități
destinul paralel
al liniilor de tren
care par să se întâlnească bizar
într-un punct
ca doi străini
undeva
într-un nesfârșit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg
alerg străzile lumii încordată
te caut în firul de smoală de pe autostradă
ce a-și vrea să fie albă fără negreală
dintr-un sufletul curat fără greșeală
pe care l-am dat arvună într-o zi goală
la un stop făcâd semn disperată
sper să te mai întâlnesc odată
tălpile-mi ard și încerc să te găsesc îndată
mă împidec însă de copaci de asfalt betonat
și sunt speriată că viața mea sa terminat
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sperieturi și suflet, adresa este: