stânci şi vânt

Transfuzie secretă

Brazii îşi vindecă scorburile
Picurând într-una răşină,
Cum se ung şi lebedele c-o grăsime
De nu li s-atinge apa de pânze.

Dacă fiecare brad
Ar vărsa puţină răşină
Degeaba,
Aşa, pentru durerea lumii
În general...

Bradul acela un bob,
Celălalt - altul,
Câtă jale mondială
Ar ameliora o pădure!

Simt că mă vindec
De-o spaimă,
Doamne, ce lumânare
Arde pentru mine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuperca de gheaţă

O ciupercă-aşa de mare,
Fără de asemănare,
De nemaigăsit în lume,
E-o creaţie minune,
Deasupra e ca o stâncă,
Dedesubt e gheaţă-adâncă –
De te-ntrebi, tot n-o să ştii
Care-a apărut întâi
De milenii neclintite,
Pe milenii înfrăţite,
În bătaia vântului,
Soarelui şi gândului.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
şi soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

şi să plutim în doi prin mari adânci
şi hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s gheţari şi stânci
şi unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopţi cu claritate carnivoră
şi iar să ne iubim la infinit
şi valuri albe spumege la proră...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasurile vieţei

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Şi ne fac să plângem
Între "ieri" şi-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunaţi voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munţi de brazi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufărul de nea

Vântul de primăvară nu străbate până aici,
Nu ajung nici rândunici –
Numai cei fără teamă de pe stâncă de-a cădea
Pot privi splendoarea ta.
Eşti o întruchipare a gheţii în zăpada pufoasă,
Albă, frumoasă şi generoasă –
Fără, faţă de tine, prea-puternică dragostea
Nu-am putea mirosi mireasma ta.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doniţe de petale

Doniţe de salcâmi parfumate
De umeri vânturilor legănate,
Revarsă stropi în dangătele
Turmelor de iasomie, ce urcă..

Şi pe pajiştea albastră aburcă
In doine de naiuri solare,
Păstori ochii în transhumanţe...
Sus pe a sufletului-mi stâncă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Priveşte, sus pe stâncă!
Stă neadormit străjer,
El care reprezintă
"Divizia de Fier".

Acolo e de neclintit
De ploi, de vânt şi de obuz.
Istoria a fost scrisă,
În poartă la Oituz.

Cu toţi am spus atunci,
Aşa cu sânge rece,
Deviza noastră este:
"Pe aici nu se trece!"

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul

Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Măreţul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme.

O rădăcină de colos
Şi-a sfredelit în stâncă,
Şi de pe stâncă maiestos
Mai sfredeleşte încă!

De mult cu blocul de granit
El s-a făcut totuna,
Şi pe-amândoi necontenit
Îi zguduie furtuna.

Şi lemn, şi piatră la un loc,
Verdeaţa-i ne-ntreruptă,
Aspiră ger, îndură foc,
Cu trăsnetul se luptă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?...

Vrei să ştii dacă sunt bine?
Vrei să ştii dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.

Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aştepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de şoapte-adânci.

Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Şi ne-arată azimutul.

Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simţi şi tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...

poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!