Poezii despre stânci și vânt
poezii despre stânci și vânt.
Câmpul îndepărtat
Am învățat să nu mă tem de infinit,
De țărm îndepărtat, de stânci bătute de vântul veșniciei,
De agonia luminii înainte de răsărit.
poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin munții pustii de la nord, singuratic
Prin munții pustii de la nord, singuratic
Se-nalță un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, ațipește; și fulgii
S-aștern și-l acopăr ușor.
Visează; și-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalță stingher,
Pe-o stâncă golașă, încinsă de soare,
Un mândru și trist palmier.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi arpă de aramă
Dați-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfaramă
Printre stânci de-ngheț și ger.
Dați-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.
Dați-mi cupa cea de piatră
Dar umpleți cu sânge roși
Din dușmanii fioroși.
...
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre himere
Cerul s-a prăbușit în umbră,
iar valea s-a ascuns și ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating și stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naște-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.
poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Bistrița
Pe Bistrița, cântând
O tânără fecioară,
În vânt având vestmântul
Și-n păr vuindu-i vântul,
Cu pluta ei ușoară
Trecea-n amurgul zilei
Pe Bistrița cântând.
Închise între stânci
Sălbaticele ape
Gemeau ca-n agonie
Albastre de mânie,
Izbindu-se să scape
Cu vuiet și cu vaiet
Închise între stânci.
La cârma plutei sta
Copila zâmbitoare:
Mireasă-i astă fată
Cu moartea cununată
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Amețitoare viață
trăită într-o luptă
adesea întreruptă
de vânturi ce îngheață!
Sofisticate gânduri
cu, în priviri, lumină,
scânteia ce, divină,
își caută intrânduri.
Măreață încleștare
cu stânca, pe o mare
de nori uitați de soare.
Atracție, putere,
otravă, dar și miere,
în scrisul ce nu piere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Niprul furtunos
Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stâncă,
Un tânăr arbore trăiește;
Nici zi, nici noapte vântul n-are-astâmpăr
Și fără milă-l chinuiește,
Îi smulge frunza, spre pământ l-abate,
Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate.
Așa-i și omul trist lovit de soartă;
Deși dorințele-i sunt mute,
Sub lună singur mohorât își poartă
Ruinele vieții lui trecute;
Nădejdile-i silit să le gonească,
Iubind, să-i fie teamă să iubească!
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Victor Felea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Patrie mor
Departe de casă, într-o groapă adâncă,
Feriți oarecum, de primejdii prea multe,
Un vânt mai puternic lovește în stâncă
Ce scoate un vuiet și începe să cânte.
Cu gândul la mama, la frați și surori,
Dispare ecoul printre stâncile mari,
Aș vrea doar o veste, dar fără fiori,
Pe aripi de gloanțe și foc de tunari.
În noaptea pustie sub obuze de tun,
Stând în tranșee mă lovește un dor
Și-atuncea ZE-BEUL sub cap eu mi-l pun,
Dacă asta mi-e soarta, Pentru Patrie mor
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te întreb
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înalțau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brațe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minții
Cât pot fi toamnele de-adânci?
Ți-ai dăltuit din iarna vieții
Poteci de soare peste stânci?
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre stânci și vânt, adresa este: