subconştient şi viaţă

Epigoni- clasificare (I)

Am plănuit să scriu, de multă vreme
Despre poeţi ca mine, epigoni
Cu hipofize pline de hormoni,
De o diversitate mare-ntre extreme...

După criteriul de "normalitate"
Sunt epigonii tipici şi atipici
Sunt cei specifici şi cei nespecifici,
Cei infantili şi cei cu duritate...

Sunt epigoni ce caută doar lauri,
Adulatori să le cate în coarne,
Şi scara de valori să o răstoarne
Să fie promovaţi aşa, ca tauri...

Sunt epigoni ce-ncearcă să trăiască
Din scriituri subţiri precum o aţă
Fără vreo consistenţă, fără viaţă
Tot malaxând cuvinte, arsă iască...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez o iubire

o vorbă sau un refren
lacrimile îmi vin peste imagini
privesc prezentul cum se destramă
în fuioare de fum
e o intimă chemare
pe pagini îngălbenite de uitare
fumez detaşat de mine însumi
sunete rechemate în cer
nu înţeleg de ce am folosit
minciunile legendare nu se pierd
toate vorbele spuse de femeile
iubite le-am fumat
prăjesc smacul în lingură
nimeni nu poate opri acul
care intră în venă
explozia vine din interior
regretele le trec la glume
frazele spuse se pierd
în copilărie a fost primul fum
mersul lumii în care trăim

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile bărbatului cretan

Respiră înăuntrul meu,
fata viselor mele, timidă şi rezervată,
simplă frumuseţe delicată,
elegantă şi cu minte rafinată.
Respiră înăuntrul meu,
făcând să izvorască spontan,
sursa mea de a fi puternic,
trezind entuziasmul copilului cretan.
Respiră înăuntrul meu
forţa romantismului şi sentimentelor de iubire,
în sufletu-mi bogat găsind armonie.
Tu eşti esenţa vieţii şi cosmosul ce locuieşte în grădina mea,
eşti al meu Eu împlinit într-o stea.
În inima mea eşti şi ca ramurile în mine creşti
conştientul şi subconştientul îmi locuieşti.
Eşti doamna orgoliului meu masculin,
ţie femeie mă închin!
Gloria inimii şi misterul sufletului dezlegi
suflând peste ele ca o Zee, le modelezi.
Mă respiri, mă suspini, mă faci să sufăr,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu deliciu al firii

precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceaţă umbra unui coşar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinaţia dintre ţărână şi apă
o manieră vicleană

treceam singurii îndrăgostiţi de urât
în cea mai depravată zi
când
ştiinţa şi religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viaţă
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut şi urechi să audă...

întruchiparea răului -

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de primăvară

"cum să descrii ce s-a petrecut,
după ce te întorci din locul
în care ai ajuns cu ultimele puteri?
cei care, la fel ca tine, vor atinge
limitele de la care mintea
nu mai poate căra corpul,
pot fi ajutaţi de vreo poveste
să-şi găsească calea înapoi?
cuvintele nu mai au rost când
mâncarea şi medicamentele devin inutile,
când te târăşti dincolo de speranţă

mai poţi retrăi chinul conştiinţei,
imposibilitatea lecturii şi scrisului,
pierderea graniţelor subconştientului,
chiar dacă dragostea te îndeamnă?
cele o mie de nopţi
şi cele o mie de zile
în care coşmarurile
şi suferinţa te-au rupt?

[...] Citeşte tot

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea

nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăişuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absenţe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparenţa eroilor când se retrag în deşert

nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii şi
nu aici vor reveni iluminaţii atunci când se adâncesc în sine ca nişte puţuri
înainte ca petrolul să ţâşnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci şi seminţiile de statui

nu prin noi se va propaga viaţa
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiţei scobind tranşee
şi nu din noi va izvorî sămânţa nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât fiinţa slăbănoagă scâncind în coaja ei

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva parcă

nimeni nu ar fi putut calcula
distanţa exactă
până la primul înger
cât de mult ne apropiaserăm
cât de încăpătoare se făcuse depărtarea
către propria inimă

şi cine ştie dacă el ar fi fost
duhul însărcinat încă o vreme
cu naşterea vie lângă înflorirea cireşilor

la pronosticuri renunţaserăm de mult
mai vedeai ici-colo câte un doctor de suflete
prezentându-şi obiectul muncii ca pe vietate
somată ineluctabil de preistorie

făceam haz probabil
încercam mai multe piste deodată
statisticile aveau desigur să ne includă şi pe noi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Când eşti în culmea fericirii, fără griji
Ş-instantul făr-aviz îţi face rozul... alb de coală
Şi plan nu mai există, vise se transformă-n schiji...
E-un inefabil yang, un început de boală!

... Şi n-ai control, nu mai eşti tot, corp, craniul,
Te doare eul ce-l credeai al tău,
E-un altul, mintea nu-nţelege straniul
Păcat de blestemat ce-ţi eşti... sursa de rău!?

Te diseci singur cu scalpelul vinei
Ce-o treci tardiv pe-un fals de expertiză
Să-ţi redescoperi ce-ţi cerşea subconştientul milei...
Şi-ai ignorat semnal... somat cu-aviz de criză!

Eşti?... Nu! Te lupţi cu tine, ce-i un altul
Neiertător, paradoxal duşman de propriul sine!?
Cu ochii tulburi -sticle goale- doar implori înaltul,
Ce-ţi aminteşti subit... şi faci prieri de bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...

Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă şi dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageţi concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis aşa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe aşa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulţumesc pentru înţelegere, pentru răbdarea de a citi "creaţiile jeniale şi jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care – cu atâta nonşalanţă - îşi promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menţionat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc şi eu aşa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, şi excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulţumesc şi iertare dacă am pricinuit deranj.

Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli şi canonizările limbii în creaţia lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desfiinţată.

Ţara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece şi cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi şi ambii fără haină
... independenţa noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... şi iată-mă aguns la orizonturi

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurt

Scurt, concis şi mult profund
e curat ca un coşar,
gândul domnului Einhund
ne influenţează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ştab.
Personaj animalier
ştie a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândeşte e invers,
el răspunde la obiect,
joacă şah în stilul pers.
Nici defuncţii nu-s iertaţi,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i daţi
când vă spune ce-a aflat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!