subconştient şi viaţă

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şahul destinului

ca într-un joc
de şah
gândurile
îşi dispută
partida
pe câmpurile
albe şi negre
ale sorţii...

liberul arbitru
asistă doar
la jocul
dinainte stabilit
de subconştientul
dedublat
în ju(de)cătorul
suprem...

voinţa pionului
supusă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul obosit

se plimbă pe chipul tău
nu are curajul să mărturisească
dezamăgirea trăită
în ultima zi
în ultima noapte
nebunia clipelor netrăite
nebunia clipelor ratate
zâmbetul a rămas în subconştient
caută iertare pentru disconfort
aşteaptă o vreme
bună de intimităţi
deasupra lacrimilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea...

Mintea dragoste-şi impune din 'nălţimi adânci sorbind-o
Şi nespus se îmbogăţeşte a ei slavă adorând-o,
Noi sintagme înviorează epifiza, iscusind-o,
Trupul expandează-n slavă adorarea ascuţind-o
Şi lumina-i radiază un belşug deplin privind-o.

Mintea nu stă să rezume existenţa la esenţă
Căci ea însăşi e esenţa de-infinită existenţă.
(Datorită circumstanţei suferi lipsa unui dinte
Dar în mai puţin de-o clipă ţi l-ai pus la loc în minte,
La puţin timp după aceia, altu-i stă în loc cuminte.)

Cam aşa funcţionează existenţa în esenţă,
Tot ce influenţează mintea ia din minte influenţă
Şi-n subconştient produce în esenţă existenţă
(Conştient şi înafară de a noastră conştienţă),
Astfel că inconştientul e-o imensă evidenţă.

Mintea neîncetat lucrează... şi de vrei s-o odihneşti
("Culcă-te într-o ureche") că şi-atunci când dormi gândeşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăiesc nici aici nici acolo

viaţa e un registru grav
contabilizează înregistrează semnează
pentru tot ce faci uneori te amendează pentru excese
te închide în celula cea mai strâmtă umedă şi întunecată
de unde nici gândurile nu mai pot străpunge cu iluzii ascuţite
este tot ce înseamnă nevoie personală
doctor profesor avocat măcelar florar popă artist
dicţionar şi cel puţin o limbă străină în care te refugiezi
ori de câte ori ţi se impută dreptul să trăieşti pe limba ta
trăieşti fără nicio vorbă pe zi
doar subconştientul se destăinuieşte unui imaginar pe care
îl auzi săpând în tâmple un tunel de libertate
simţi cum vieţii i se dărâmă zidurile şi trebuie
să o iei de la capăt de parcă într-una singură ai trăi de fapt mai multe
concepi propriul jurnal al fericirii
de-a încolţi toate formele de neadevăr
cine să-ţi reproşeze că iubeşti şi de ce
că ai trecut graniţele fricii şi mentalităţilor
blocate în pinul vremurilor curente
o dată îţi bate obrazul şi te umileşte

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se pierde

Adânc în subconştient, ni se spune,
Se află toate amintirile noastre, toate notele
Cântecelor pe care le-am auzit vreodată,
Toate frazele spuse de cei pe care i-am iubit,
Regretele şi pierderile cu care am trecut prin lume
Şi cu care, cu trecerea timpului, ne-am împăcat, glumele
Spuse-n familie, fiecare suvenir sentimental primit,
Fiecare lucru văzut, fiecare experienţă, cuvânt anume
Care ne-a fost adresat în copilărie, înainte chiar
Ca noi să fi ştiut sau să fi înţeles deplin
Rosturile şi mersul lumii în care trăim.
Totul se află acolo, minciuni legendare,
Lacrimi, sunete, zile aniversare, imagini
Fulgurante din ani uitaţi, îngălbenite pagini;
Toate cer să fie rechemate, doresc să reapară
Pe lume, înainte ca această lume să dispară;
Aşteaptă poate un mic semn, o intimă chemare,
O vorbă, un refren, un miros, o prezenţă,
Un ecou dintr-un trecut când, cu inocenţă,
Priveam prezentul plini de încântare cu toţii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Noel Coward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Zâmbete perfide neînţelese
ce le vrei sincere şi nu-s;
le-asculţi, doar aparent, eşti dus...
Lăuntru-s răbufniri perverse.

Eşti fericit, cum îţi doreai,
când fără ştire pici în transă;
nu îţi explici, nici pasa proastă
nici pierderea, din ce aveai.

Prietenilor, vechi de-o viaţă,
brusc le atribui doar defecte;
zeci d-amintiri devin infecte...
Impenetrabil eşti, de gheaţă.

Iubitei, ce-o adori pe veci,
nu-i mai aduci cadouri, flori;
în gând, te chinui s-o omori...
O laşi în lacrimi, vrei să pleci.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-şi legăna arcuşul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-şi tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine şi mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse şi aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut şi mi-a măsurat atent dimineţile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret şi-n surdină nopţile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conştiinţa,
Cine-mi limpezea în foc şi în dragoste cunoştinţa
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit şi m-a ferit de prăpăstiile morţii
care-mi pândeau cu lăcomie paşii pe cărările vieţii,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saţ paşii inimii în viaţă,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Submarinul politic

am învăţat să scriu
cu cretă colorată
şi să sar şotron

între liniile lui strâmbe
nu am reuşit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colţi
înroşiţi
care îmi sfâşie semenii

eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat şi brutal
prinde în malaxorul vieţii
victimele politicii stradale
căci, nu-i aşa, sub presiunea străzii
se naşte vântul libertăţii
şi poţi evada tu din tine

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul din noi

Mereu am crezut că deşertul e afară
şi se plimbă tumultuos
pe aleile lumii
printre neizbânzi, răni şi războaie pierdute
într-o iarnă a sângelui absolut
ce curge prin arterele apelor tulburi ale omenirii.

Apoi, într-o zi însă am înţeles
probabil ameţită de zenitul prăbuşirii
că deşertul e-n noi, acolo-n sufletul nămiezii,
iar deşertul din noi
e pictat atât de frumos
de obsesiile, nălucirile, visele noastre
în ceasul subconştientului
din aripile plumbuite de gerul vieţii.

Ameţită de amăgitoarele erguri diafane
m-am retras mai adânc
în oaza curmalilor timpului
lipindu-mă cu spatele de zidul plângerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!