Poezii despre suflet și săniuș, pagina 2
Iarna-mireasa mea bolnavă
Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghițitor.
Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghițit.
Și-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.
Și-n fața morții albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament și nu pot să mă-nghit.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna căprioarei
M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheață
și-o febră rea de frunte mă agață
în liniștea cea neliniștitoare.
E-atâta alb, c-am ochii prinși în ceață,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineață.
Văd anii deși ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de țânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă
de ce nu-mi ești să mă salvezi. "Mănânc
și plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Și-n suflet mi se face loc adânc.
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii sunt cu Moșu-n prag
Vine Crăciunul, se repetă
Sub crucea vieții an de an,
Ne pune-n suflet ban cu ban
Și câte-o stea inteligentă.
Simbolul ei în vârf de brad
E rod ce duce mai departe
Tradiții în oraș, în sate,
Prin adieri cu suflet cald.
E sărbătoare până-n cer,
Culori și zâmbete în ton
Îl pun pe Moș Crăciun în tron
Pe-o săniuță de mister.
Cu blițul amintirii renii
Spuzesc zăpada în copite
Și-n limpezime de cuvinte,
E forfotă în miezul iernii.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Totu-i alb și amorțit,
Vis de nea se așterne iară,
Viscolul geme cumplit,
Iarna s-a întors în țară.
Cu veșminte-mpodobite
De steluțe argintii,
Cu sărbători cât mai multe
Și cu daruri la copii.
Săniuțele zglobii
Iute trec pe derdeluș,
Oamenii de nea, hazlii
Noaptea-și caută culcuș.
Brazi înalți, împodobiți,
Vitrine strălucitoare,
Cozonaci gustoși și mulți,
Cu miros de sărbătoare.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa-ti prind in gand miresme de migdal
Mi-s pruncă-n cerul stelelor de ape
Mi-s scâncet întru lumea ta
Adânc în spicele de lapte
Sol pașnic dintru vijelie grea.
S-au tălmăcit boboci timizi de trandafir
In pasul hăituit ce se dorea sortit
In val cu lumi, să urc în nori, zefir
Cu adieri de sori și răsărit.
Am încrustat din asfințit în rânduri
Privirea trează adăstata de-nălțimi
Și-n ghemotocul lacrimilor, gânduri
S-a scrijelit fiorul, din cer de serafimi.
Să-ți prind în gând miresme de migdal
Și litere de ceară jertfelnice de apă
Fântână în pustiu, cu trup din lemn de santal
Izvor din duh, ce viata ne-o adapă.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada călătorului
O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlnești o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!
Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminișuri sure
Și-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfințitul rece
Străbătând podoaba crengilor subțiri
Luminează-n aer bolți de trandafiri.
Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Și-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporește liniștea-nserării...
Drum de vis! E clipa mutei agonii
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Arctic
φ = 081o47'30"N
λ = 120o 30'14"E
Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,
ori din alte mii de chinuri dezarticulate,
se alege semnul de întârziere,
ispita concordanțelor ostentative
și albă, normalitatea acordului lăuntric.
Veghea obosită de îngheț,
suflet în sine,
cu indiferență pentru străini,
se arată dorință împotriva altei dorințe.
Fiecare se predă observației
după sfera de oxigenare,
iar contemplația poate să nască
reîntorcându-se la suprafață.
Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit
să croiască o cale,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea trebuie auzită
Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâșiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.
Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înțepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.
Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca niște crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.
Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îți face rău,
Șoptind mereu neliniștită,
Tu mă transformi într-un ecou.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și săniuș, adresa este: