Poezii despre suflet și vin, pagina 2
Atac
Toamna descărnată scurmă-n pușcării.
Tulbure pe suflet burnița se cerne
pieptul își aprinde stinsele caverne.
Petele de sânge în infirmerii
parc-ar pune frunze ruginite-n perne,
parcă, pe cearșafuri, trandafiri târzii.
Poate chiar la noapte, frații mei pustii,
când afară vinul suferă-n taverne,
vom porni lunateci pe poteci eterne
să ciocnim cu sfinții cupe străvezii.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Te blestem printre toți norii de iubire,
să-mi cazi pradă sufletului meu,
și astfel, nemiloasa stare - rătăcire,
va fi un dulce-amar curcubeu.
Să n-ai parte de vibrații și de soare,
să-mi calci pe inimă cu dorul tău blestem,
mai cântă-mi o dată, acea răcoare,
de care-mi sunt părtaș de azi etern.
Visează-mi calea cea lungă și dorită,
mai pune-n pahare vin roșu de toamnă,
nu plânge-n palma mea iubită,
și-amintește-ți cândva de mine doamnă.
poezie de Nicolae Sionescu (2 noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Sionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizită
Pădurea măreț m-a-ntâmpinat:
- Intră la mine-n palat
Descreerată creatură, hoinar copil
Și umblă pe cât e posibil tiptil.
Eu sunt alegoria viselor tale.
Toate frunzele mele-s pocale
În care stă vinul cerului sfânt.
Ridică-te și bea-l fără cuvânt.
Am avut și smei odinioară,
Zâne, vântoase, mama pădurii chioară.
Nu știu ce s-au făcut, nu știu cum
Au devenit legendă și fum.
Copil hoinar, sărută coaja copacilor mei,
Obrazul bătrânilor mei soldați
Și sufletul meu dacă-l vrei
În scorburi înalte să-l cați.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rucsacul fericirii...
Mi-am pus cerceii toamnei la urechi,
Sufletul pe strune vioaie de chitară,
Pașii i-am purtat pe dealuri ruginii,
Focul setei pe maluri abrupte de izvoare,
În băi de lună plină și de soare.
Și am băut cu poftă din cupa fericirii
Vinul răsfățului rămas din iarnă în vară,
Sub cerul înstelat de amintiri,
Ca niciodată florile lor să nu moară,
Niciodată, rucsacul fericirii mele să nu piară.
Niciodată.
poezie de Valeria Mahok (27 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golănească
Să bem, prieteni, mult și anonim,
hârdaie cu vin roșu ne adastă,
la urma urmei tot ne poticnim
și ni se culcă greerii în țastă.
Același basm urât e împrejur
cu aripa de plumb și coiful rupt,
deasupra cerul pus în abajur
și îngerii ce visele ne-au supt.
În ăst peisaj călătorim mereu
dealung de ani și veștede tristeți,
halucinați cătăm un empireu
ce nu se mai ivește-n dimineți.
Zădărnicia stă cu noi la cot
și-n suflete ne urlă când și când.
Măcar să bem cotnarul lumii tot
învinși, nemângâiați și fluierând.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an VI, nr. 1 (aprilie 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corn de timp vrăjit
Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară brațul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei!
Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.
Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Și amurgul-sur coboară legănând acestea toate.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș face cuib...
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papillons
Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopții stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da...
Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se fură
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...
La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte în care mă privesc...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marțea albă
Deschide ușa creștine,
Marțea Albă s-o cinstim,
ram din arbore de pâine
și-o pană de heruvim
îți aduc cu gând sublim.
Îți las și un rest de Pască
sufletul să-ți împărțesc
cu vin roșu de fetească,
sânge din rugul-domnesc,
inima să-ți fericesc.
Pentru sufletele Îngeri
un colac îți dăruiesc,
să-i avem mereu alături
în cercul Dumnezeiesc
din leagănul cel craiec.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul singuraticului
Privirea care cheamă a unei curtezane,
Ce ne pătrunde-n suflet, îmbietoare rază
De lună, când pe lacuri dulci scânteieri așază,
Scăldându-și frumusețea în ape diafane,
Bănuții-n care încă mai speră jucătorul,
Al blândei Adeline sărut răscolitor,
Și muzicile care, adânci ca un fior,
În inimi, de departe, ne reaprinde dorul,
Decât acestea toate, butelie adâncă,
Mai scumpă-mi ești, balsamu-ți l-îmbogățește încă
Și mângâie visarea poetului în zori;
Tu, viață, tinerețe, speranțe-i dai, mândrie,
- Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,
Fiindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și vin, adresa este: