Poezii despre suflet și viziune, pagina 2
Puterea cuvântului
în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalități împacă și produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.
cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veșnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.
cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil și altruist.
e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optimism înflăcărat
sar peste obstacole precum un atlet
în baie de raze topesc pesimismul
drumul speranței pornește din suflet
cu voință de putere dezvolt romantismul
am umplut cu poeme golurile vitale
cu spiritul ambițios vizionar
avalanșa de gânduri se așterne în cale
chem din depărtare visul meu hoinar
mă îngrijesc de flacăra iubirii mele
să ardă-n armonie suspinul mâhnirea
stoluri de dorințe se avântă spre stele
în viață să-mi aducă succesul strălucirea
versific toamna asta cu mândre imortele
versul fracturat l-am legat cu atele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire extremă
știu că viața mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
știu că port în suflet freamăt cordial
și-n inimă pulsează fericirea extremă.
visez viitorul în forma ideală
bătrânețea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.
splendori de viață le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credință sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aștri prieteni care mă alintă.
extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri paradisiace
seva vieții mele crește în lumină
obsesii, viziuni vânează fericirea
iubirea absolută se scurge-n albumină
senina ca cerul, cum este privirea.
o lume de extazuri de avânturi supreme
se înrădăcinează din fragedă pruncie
pulsațiile vieții cu clarități boeme
desfată inima îi dau trăinicie.
gânduri se rătăcesc prin lumea largă
timpul le conduce pe drumul către vis
armonii de suflet învață să culeagă,
libertate este sub cerul larg deschis.
spre împliniri de vrajă secundele aleargă
oriunde-arunc privirea mă simt în Paradis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psaltir
la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veșnicie
ore fără necazuri și fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.
credința mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuiește și în sufletul meu
dezleagă timpul de coșmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.
nutresc conceptul grațios al nemuririi
o lume fără timp și fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranțe cules din emisfere.
intervenția divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Neamțu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?
Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori își face drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Romanță de toamnă
norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezește stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.
se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.
în viziuni creștine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.
toamna-i o romanță pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente cu Secret Garden
tonuri dintr-o rapsodie alunecă în glezne
îmi înfierbântă sângele precum un foc
ce luminează noaptea șiruri de bezne
visul meu pe-o stea își face loc.
în răspândire totală rătăcesc prin gânduri
plenitudini de simțiri sufletu-mi inundă
sub farduri sclipitoare ascund riduri
chefuri nebune de viață abundă.
sufletul meu cere voluptăți ideale
dinamismul muzicii crește tensiunea
intervenția divină curmă clipe bestiale
pianul și vioara și-au sfințit comuniunea.
trăiesc cu Secret Garden momente speciale
triumfez în Paradis întregindu-mi viziunea.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmuri frenetice
muzica mă ține-n ritm de frenezie generală
purific în vibrații stările de tristețe
se umplu toate golurile de plictiseală
vidul se convertețte la plenitudini mărețe.
pasiunea muzicală crează mari revelații
cu ea descopăr noi viziuni despre viață
trăire completă, avânturi cu reacții
ca zborul spre stele cu zâmbet pe față.
muzica-i remediu împotriva disperării
ea deschide veșnici de seninătăți
farmecul eteric transparența visării
pe aripi de cântec traversez cetăti.
sufletul transfigurat la marginea mirării
pătrunde-n lumea artei cu personalități.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lydia Humphrey
Du-te, vino; du-te, vino la și de la biserică,
Întotdeuna cu Biblia sub braț,
Până am îmbătrânit și mi s-a albit părul;
Necăsătorită, singură pe lume,
Găsindu-mi frați și surori în congregație,
Iar copii în biserică.
Știu, unii râdeau de mine și mă credeau ciudată.
Cunoșteam sufletele de ulii care zburau sus pe cer în lumina soarelui,
Deasupra turlelor bisericii, luând biserica în râs,
Disprețuindu-mă fără să mă fi văzut.
Însă, așa cum aerul din înălțimi era dulce pentru ei,
Aerul din biserică era dulce pentru mine.
Era viziunea, viziunea, viziunea poeților
Într-o formă democratizată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și viziune, adresa este: